|
TRIBUNA NOASTRA |
EDITORIAL
Convietuire si credinta…
Basile Gliga
|
Intr-o anumita epoca, s-a considerat ca religiile vor disparea pe masura ce progresele stiintei si roadele civilizatiei materiale vor fi tot mai evidente. Revolutia franceza din 1789 a dat pentru prima data in istoria omenirii “Declaratia universala a drepturilor omului si cetateanului”, in care se spune, printre altele: “Nimeni nu trebuie sa fie hartuit pentru opiniile lui, nici macar religioase, decat in cazul cand exprimarea lor tulbura ordinea publica stabilita prin lege.” Critica radicala a religiilor facuta de Marx, Freud si Nietzsche, incercarea de reducere totala a fenomenului religios de catre comunism au esuat. Intrebarea pe care o punea Nietzsche, daca poate exista o morala care sa reziste fara portretul lui Dumnezeu , ramane una din intrebarile ce framanta omenirea si astazi. In America, zeci de milioane de oameni sunt convinsi ca garantia moralei este credinta. America a fost fondata in buna parte de puritani care au fugit de persecutiile religioase . Dupa sute de ani, sentimentul religios este aici mult mai puternic decat in Europa. Conform ultimului recensamant, 25% dintre americani sunt catolici, 20 %evanghelisti, 20% protestanti. Fiecare orasel are zeci de biserici carora li se adauga peste 2000 de statii radio crestine si sute de emisiuni de televiziune axate pe aceeasi tema. Inainte de a pune un disc sau o carte in vanzare, Wal Mart, gigant al comertului in America, consulta unele grupuri religioase influiente. O serie de puscarii sunt administrate de organizatii religioase. Sunt credinciosi care se declara in favoarea pedepsei cu moartea- chiar cu riscul unei erori de judecata. Un pastor spunea : » Daca executam pe cineva nevinovat, pe cealalta lume Dumnezeu va repeta greseala noastra ». In scoli copii invata in mod curent ca Dumnezeu a creat pamantul in 6 zile, acum mai putin de 10.000 de ani. Juramantul de credinta este ceva omniprezent in viata americana; zeci de milioane de copii il recita in fiecare dimineata la scoala. Si cu toate acestea, 15% dintre americani sunt atei. « Ei se ascund deoarece ateismul provoaca neincredere si repulsie la zeci de milioane de oameni ». Dupa un sondaj Gallup, 95% dintre americani sunt gata sa voteze pentru un candidat negru la presedentie, 92% pentru un evreu, 59% pentru un homosexual, dar 54% spun ca nu ar vota niciodata pentru un candidat ateu. Ateii sunt considerati tradatori, lasi care nu se bat pentru tara lor : inutil a-i cauta in Irak sau la Kabul, spun americanii. Chiar daca este ilegal, unii isi pierd posturile daca se declara atei. In noiembrie 2002, miscarea « American Atheist » a organizat un mars de protest spre Washington. Miscarea ateilor incepe sa ia amploare:militarii atei ies din transee pentru a se face cunoscuti, studenti si profesori umanisti formeaza in universitati grupuri pentru a lupta impotriva discriminarilor la care sunt supusi. Altfel stau lucrurile in Canada, a carei societate seculara este guvernata conform libertatilor stabilite prin lege, fara amestecul sau influienta diverselor religii. Parte integranta a Canadei, dar avand particularitatile lui, Quebecul in care traim noi este un paradis laic : imposibil de imaginat ca un judecator sa proclame ca legea divina este deasupra Codului Criminal( cum nu de mult s-a petrecut in America). In Quebec majoritatea oamenilor au abandonat practica religioasa traditionala, nu si sentimentul religios si credinta in Dumnezeu ». Odata cu disparitia in anul 2000 a comisiilor scolare catolice si protestante, societatea s-a secularizat. Toate religiile sunt convinse ac adevarul lor exista si fara ele si ca, pentru a simplifica lucrurile, Dumnezeu nu este o creatie a omului, dar este vital pentru ele ca oamenii sa recunoasca acest adevar. Toate religiile incearca sa ne faca sa intelegem ca greselile, defectele si ratacirile noastre stau la baza nefericirii umane si ne arata calea spre fericire si mantuire. Omul vine de altundeva, de dinaintea timpului, si pleaca altundeva, dupa timp. Ne nastem si murim. Simturile si ratiunea ne deschid dimensiunea orizontala a lumii si a noastra insine. Credinta ne ceeaza dimensiunea verticala si ne cere sa ne mobilizam intreaga energie spre a ne perfectiona, spre a atinge dumnezeirea. Pluralitatea credintelor, repectul universal al drepturilor fiecaruia si cultivarea spiritului poate fi un drum care merita a fi incercat. |