TRIBUNA NOASTRA
Nr. 44, aprilie - mai 2004

Romania a fost prima tara din Europa Centrala  si de Est care a avut legaturi cu Comunitatea Europeana, legaturi care au fost consfintite printr-un protocol semnat la Bucuresti in anul 1974. Cu toate acestea, Romania a ramas printre ultimile tari din aceasta parte a Europei care se straduie sa realizeze “criteriile de aderare” la Uniunea Europeana.

Criteriile de aderare la UE, cunoscute sub numele “criteriile de la Copenhaga”, au fost formulate de Consiliul European la Copenhaga in luna iunie 1993. Prin aceste “criterii” s-a recunoscut dreptul statelor din Europa Centrala si de Est de a se alatura UE. Aceste criterii constau in :

-stabilirea institutiilor ce garanteaza democratia, respectarea legii, a drepturilor omului si ale minoritatilor;

-existenta unei economii de piata functionale si cu capacitate de a face fata competitiei de pe piata comunitara;

- capacitatea de a-si asuma obligatiile ce-I revin odata cu statutul de membru al Uniunii, inclusive participarea la realizarea unei uniuni economice, politice si monetare.

In anul 1993, Romania si UE  au semnat “Acordul de Asociere”, intrat in vigoare la 1 februarie 1995 si care stabileste cadrul institutional de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.

Desi cerere de aderare a fost inaintata de Romania din 1995, negocierile au inceput abia peste cinciani.

In aceasta perioada, UE  a evoluat modul in care Romania poate indeplini cele 3 criterii de aderare, sintetizate astfel: criteriul economic, criteriul politic si capacitatea de asumare a obligatiilor de membru al UE.

Chiar daca in 2000, raportoarea pentru Romania, Emma Nicholson, a declarat, in plina campanie electorala, ca guvernul Isarescu este incapabil sa realizeze criteriile de aderare, ulterior, in guvernarea PSD-ista, a elogiat guvernul Nastase, declarand ca “reformele Cabinetului Nastase sunt excelente”.

Insa optica baroanei s-a schimbat la inceputul acestui an, cand ea a cerut, nici mai mult nici mai putin decat suspendarea negocierilor cu Romania pentru neimplinirea criteriilor politice.  Aceasta suspendare a fost propusa insa mai intai de europarlamentarul olandez Asie Oostlander, care are o “fixatie” cu Romania, intrucat a mai cerut si in 2001 aceasta suspendare.

Raportul baroanei a fost usor modificat de Parlamentul European in sensul “reorientarii strategice de preaderare” a Romaniei, in loc de “suspendarea negocierilor in forma actuala” desi fondul e acelasi. Anul 2004 este an hotarator pentru Romania deoarece trebuie finalizate toate negocierile de aderare pentru ca in prima partea  anului viitor sa aiba loc semnarea Tratatului de aderare la UE, dupa care vor urma procedurile de ratificare din partea Parlamentului European si a celorlalte tari member UE, astfel incat la 1 ianuarie 2007 Romania sa devina membru cu drepturi depline a UE.

Acestea sunt etapele de aderare la UE, fata de care guvernantii inregistreaza suficiente ramaneri in urma. Ramaneri in urma se inregistreaza nu numai in domeniile de baza, dar si in adoptarea aquis-ului comunitar, in cele trei etape ale sale: armonizarea legislative, implementare legislative si monitorizarea modului de functionare a legislatiei.

Unul dintre cele mai importante capitole de negociere este agricultura, in special nivelul cotelor de productie pentru diferite produse, precum si subventiile practicate. Cea mai importanta problema, care nu s-a rezolvat nici in cadrul negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului, o constituie subventiile.

Libera circulatie a serviciilor, concurenta si ajutoarele de stat  precum si energia reprezinta “problemele sectoriale punctuale” la care Romania mai are de finalizat negocierile.

Si mediul prezinta o serie de dificultati, mai ales in ceea ce priveste asigurarea necesarului de investitii pentru asigurarea normelor de mediu, conform criteriilor comunitare.

Dar si la capitolele la care s-au incheiat negocierile mai sunt unele probleme, cum este cazul capitolului privind “libera circulatie a marfurilor”, deoarece, daca Romania nu va realiza produse la parametrii impusi de comunitatea europeana, degeaba va intra in UE, mai ales ca din acest an produsele romanesti vor purta marca CE.

Alaturi de problema adoptiilor copiilor institutionalizati, care a  fost atent monitorizata de UE, printer cele mai criticate probleme a fost si independenta Justitiei, care necesita in rimul rand, adoptarea a trei legi: legea privind statutul magistratilor, legea de organizare judecatoreasca si legea Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece acest for va trebui sa preia atributele decizionale ale Ministerului Justitiei, fapt ce nu a fost pe placul fostului ministru al Justitiei, care a fost dealtfel schimbat la ultima “remaniere guvernamentala”.

Daca Romania va intarzia iarasi aplicarea reformelor economice, atunci guvernantii ii vor condamna pe romani sa cumpere produse la preturi capitalise cu salarii socialiste.

Realizand pericolul la care supune Romania pentru o eventuala neaderare la UE, Adrian Nastase a procedat la restructurarea guvernului, precizand ac noua formula guvernamentala va stimula procesul de negociere cu UE, deoarece au fost numiti 3 vicepremieri ca “manageri de proiect”.

Desigur, asa cum spunea Ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, Quinton Quale, “Romania va face parte din UE”, insa va trebui ca pana atunci sa fie marit ritmul reformelor, care in Romania, mentiona aceesi personalitate, este ca o masina care “inainteaza, multi o imping, darn u toti in aceeasi directie. O parte o imping chiar in directia gresita.”

Sa speram ca in al doisprezecelea ceas se vor mai lumina si guvernantii romani, pentru a impinge masina reformei in directia UE, astfel incat anul 2007 sa reprezinte o tinta fixa sin u una nesigura.