TRIBUNA NOASTRA
Nr. 43, februarie - martie 2004

Fapt putin si de putini cunoscut, la Montreal traieste unul dintre putinii supravietuitori ai puscariilor comuniste din Romania, trecut inclusiv prin celebrele “reeducari cu demascare” inventate la Pitesti si aplicate ulterior si in alte inchisori din “Gulagul romanesc”.

Fost ziarist, inainte de a gusta din “binefacerile sistemului comunist”, Timofei Mandru are 70 de ani si intentioneaza sa astearna pe hartie ororile petrecute in sistemul concentrationar romanesc, pentru a fi invatatura de minte si sprijin in evitarea pe viitor a unor greseli similare. Varsta si chinurile indurate ii dau dreptul sa-I judece pe cei din cauza carora si-a vazut tineretea irosita si viata distrusa pana acolo incat cea mai concise biografie a sa suna astfel: “m-am nascut, am trait, am patimit si astept sa plec din lumea asta sinistra, prost zidita”.

Si Timofei Mandru nu ezita sa judece aspru. Vinovatii, in opinia sa, sunt dictatorul bolsevic Iosif Visarionovici Stalin, dar mai ales “bolnavii” Winston Churchill, premier al Marii Britanii in anii celui de-al doilea razboi mondial si Franklin Delano Roosevelt, presedinte al SUA in aceeasi perioada.

Peste 120 de milioane de oameni vanduti “ca vitele”

Momentele cele mai importante pentru Romania si pentru celelalte state din centrul si estul Europei, momente care au marcat pentru mai bine de jumatate de secol istoria acestei parti a lumii sunt, in opinia lui Timofei Mandru, conferintele de la Teheran, Moscova si Yalta, unde cei trei lideri ai aliantei antihtleriste au pus la cale viitorul politic de dupa razboi.”Pus la cale” este totalmente o expresie eufemistica, fostul detinut politic roman preferand sintagma “vindere” a Europei de est de catre americanul Roosvelt si englezul Churchill bolsevicului Stalin.

Teheran (28 nov.-1 dec. 1943), Moscova (9 oct. 1945), doua momente negre in istoria Europei centrale si a peste 120 de milioane de locuitori ai acestor tari, “tradati, vanduti ca vitele si lasati prada sclaviei si barbariei comuniste”. Intre ele, Yalta (4-11 feb. 1945) cu celebra poveste a peticului de hartie prin care Stalin cerea influienta comunista in Romania in proportie de 90% iar Churchill a aprobat sub privirile unui Roosvelt bolnav, oboist, si oricum mult prea ingaduitor fata de ciuma rosie numita communism…

Ulterior acel “90%” a devenit, fara nici o opozitie din partea Occidentului 100%, ceea ce a consfintit ruperea Basarabiei si a Bucovinei din trupul tarii, spolierea economica a romaniei de catre URSS in primii ani postbelici, suferintele detinutilor politici din inchisorile comuniste, degradarea continua a vietii romanilor si toata panoplia de orori din ultimii 50 de ani.

Dupa sase decenii, o viata de suferinte “pagina cu pagina”

In 1943-1945, atunci cand au avut loc conferintele de la Teheran, Yalta si Moscova , la care SUA si Marea Britanie au vandut ca pe niste vite 120 de milioane de oameni, impreuna cu tarile si viitorul lor, Timofei Mandru avea 10-12 ani. Si vise pentru o intreaga viata.. Apoi a trait 12 ani in inchisorile comuniste, in care a trecut si prin “reeducarile prin demascare” de al Gherla, dupa care a iesit dintre zidurile inchisorii “mici” pentru a trai aproape o viata in “inchisoarea mare” care a fost Romania pana la plecarea in Canada. Tot acest calvar, pe care el il inmulteste cu 120 de milioane, a fost cauizat de cei trei “bolnavi” care acum 60 de ani au decis viitorul ( rosu ca si comunismul, negru ca moartea) Europei de Est.

Materialul de fata nu si-a propus sa parcurga filele vietii lui Timofei Mandru. Desi pentru anii pierduti in temnitele politice din Romania, el ar merita acest lucru. Macar pentru a-I rasplati cu doua lacrimi in coltul ochilor, suferinta si chinurile indurate in anii tineretii si viata de calvar pe care atat el cat si ceilalti membria I familiei sale au dus-o in “raiul rosu”. Poate intr-un numar viitor. Pana atunci, Tribuna Noastra continua serialul “Pentru memoria de maine”, in care fostul condamnat politic reda ororile din inchisorile politice romanesti.

Astazi, la 70 de ani, in Montreal, Timofei Mandru mai are o singura dorinta: sa apuce sa scrie o carte despre suferintele din inchisoare, pe care sa o adauge deja bogatei literature concentrationare post-revolutionare. Lucreaza deja la ea si spera sa o vada iesita de sub tipar…In Romania!