TRIBUNA NOASTRA
Nr. 43, februarie - martie 2004

Incheiem in acest numar, cu al cincilea episod, foiletonul despre inchisorile comuniste din Romania epocii in care “elanul revolutionar” ajunsese la paroxism. Limbajul dur este insa mult mai usor de suportat in comparatie cu situatiile limita pe care autorul acestor randuri a trebuit sa le indure.

Reamintim ca episodul precedent se incheia cu intrebarea: “Dar cine sa-i traga la raspundere?”( cu referire la cei vinovati de atrocitatile din inchisorile comuniste).

Oficialitatile neocomuniste post-revolutionare? Comunistii care cazand in dizgratia cuplului dictatorial au fost marginalizati si care, doritori de razbunare si setosi de putere, dupa fuga sotilor Ceausescu cu elicopterul, creandu-se un vid de putere care a durat cateva ore, spre sfarsitul acelor cateva ore, Televiziunea Romana, prin redactorul sau, a inceput sa cheme sis a adune la sediul sau pe fostii activisti PCR de prim ragn- vicleni si abjecti maesti in scenario si deversiuni, de care indata s-au alipit si alte specimene: oportunisti, cameleoni politici, naivi de buna-credinta care, dupa ce i-au derutat pe multi, s-au retras sarind pe creasta revolutiei de la Bucuresti, confiscand-o si manipuland publicul larg?

Acestia au pus man ape putere iar pe fostii luptatori anticomunisti si antisovietici nu i-au lasat sa intre in curtea televiziunii, cu atat mai putin in sediul acesteia, nici sa apara in emisiuni televizate sau pe postul national de radio pentru a-I demasca pe sobolanii care “confiscasera” revolutia si acaparasera puterea.

Cu exceptia cuplului dictatorial, care fusese executat, si a catorva acoliti ai acestuia, care fusesera condamnati, dar care au executat numai cativa ani de inchisoare, in care s-au bucurat de toate drepturile, inclusive de dreptul de a vota, nici unul dintre cei care se facusera vinovati de crime impotriva umanitatii, comise in perioada dictaturii comuniste, nu a fost pedepsit.

Unele dintre fostele cadre ale organelor repressive ale PCR s-au pensionat si primesc pensii foarte grase, pe care si le rumega in liniste. Restul fostelor cadre ale Securitatii, MIlitiei, Procuraturii si Justitiei comuniste au fost lasate sa lucreze in continuare in politia politica SRI .

Despre crimele nazismului s-a scris foarte mult, in special despre genocidul evreilor.

Si de ce oare toate tari;le comuniste, sateliti ale Uniunii Sovietice, Romania a fost singura tara in care s-a facut demonicul experiment REEDUCARE CU DEMASCARE?De la caderea dictaturii comuniste din Romania, desi au trecut peste treisprezece ani, despre crimele comuniste prin REEDUCARE nu s-au scris decat cel mult vreo treizeci de carti si cateva brosuri sin u s-a turnat nici un film, nici macar de scurt metraj, desi se stie ca, in general, oamenii prefera sa vizioneze un film decat sa citeasca o carte buna. Iar despre reeducare cu demascare de la inchisorile Gherla, Pitesti si lagarul de munca fortata si de exterminare Peninsula-Canal, s-au scris circa cinciosprezece carti si brosuri sin u s-a turnat nici un film pentru ca lumea sa cunoasca grozaviile din acea reeducare cu demascari, precum si pentru memoria viitoare.

Majoritatea romanilor cunosc cat de cat, din citit,fie din radio, filme, sau din auzite, despre crimele naziste din lagarele de concentrare de la Auschwitz, Dachau, Belsen, Lubec, s.a.

Insa, despre crimele comuniste din inchisorile si lagarele de munca fortata si de exterminare din Romania, nu stiu nimic! Si pe multi dintre ei nici nu-I intereseaza acele crime…

Iar dintre straini, afara de istorici si cercetatori, cati sunt cei care cunosc, care stiu cat de cat, ce s-a intimplat in acea reeducare cu torturi in care atrocitatile au intrecut cu mult pe cele din lagarele de concentrare naziste.

Care dintre detinutii-cobai supusi experimentului REEDUCARE CU DEMASCARI timp de multe saptamani la rand, nu si-a dorit sau nu ar fi preferat in loc de schingiuiri si torturi san u fie gazat sis a moara in 10 sau 15 minute? Sau sa fie impuscat sis a moara in cateva secunde?

Oare se vrea ca publicul larg din intreaga lume sa nu afle, san u stie ca in cele doua mari centre de reeducare cu torturi atrocitatile au fost mult mai mari si mai dure.

“Fenomenul Pitesti ni se pare a depasi in oroare, din fericire nu si in durata, reeducarea de tip chinez.

Nimanui nu-i este ingaduit sa uite ca intre 1949-1952 s-a desfasurat in Romania “experienta” pe care am incercat s-o descriem, si ca dintr-un  arhipeleag al ororii, una din cele mai odioase insule s-a numit Pitesti.”(Virgil Ierunca- Fenomenul Pitesti, editura Humanitas-Bucuresti)

“In clipa in care se termina un capitol al experientei  la Gherla, inchisoare situate in nordul tarii, demascarile ajungeau un fel de culme a absurdului, poate negandite nici in momentele cele mai grele de la Pitesti. Spre deosebire de ceea ce s-a incercat in celelalte inchisori ceea ce s-a intamplat in inchisoarea de la Gherla era rezultatul unei pregatiri minutioase, de a impinge tragedia si de a o extinde si asupra altor categorii de detinuti” (Dumitru Bacu-Pitesti-Centru de reeducare studenteasca).

“…toate monstruozitatile de la Pitesti, o crima condensate pe cativa metri patrati cati avea inchisoarea, ruland cateva mii de tineri, chinuiti pe o durata relative scurta, de cativa ani, nu constituie decat modelul, EXPERIMENTUL, schita unui proiect mai amplu, sortit sa se generalizeze la scara intregului popor, robindu-l pe vecie. Iata de ce FENOMENUL CRIMINAL PITESTI, mai cumplit decat oricare Auschwitz, se cere inteles nu numai el ca atare, ci si in semnificatiile lui, ca experiment proiectat sa fie largit, aplicabil la nivelul tarii. De aici si amploarea analizei, solicitand complexe domenii” (Banu Radulescu- revista bMemoria, editata de Uniunea Scriitorilor din Romania).