|
TRIBUNA NOASTRA |
“Am fost eleva lui Enescu” - scurt dialog cu violonista Ida Haendel
Letitia Militaru
|
Intr-o duminica de ianuarie, tot incercand sa ma ascund de vitregia acestui anotimp, am gasit scapare in Sala Wilfrid-Pelletier.. Auzisem intreaga saptamana publicitatea care se facuse pentru concertul Idei Haendel. Programul era conceput ca o dupa-amiaza europeana. In prima parte Orchestra Simfonica Montreal a interpretat Uvertura la “Gondolierii”, apoi a acompaniat-o pe renumita violonista. Nascuta la 15 decembrie 1928 la Chelm, in Polonia, Ida Haendel castiga la mai putin de 5 ani Concursul Hubermann; la 7 este finalista a concursului Wieniawski, iar la 19 ani isi face debutul la Londra. In 1946 debuteaza in SUA, unde inregistreaza concertele pentru vioara de Bethoven si Bruch. Eforturile instrumentistei si a omului de cultura Ida Haendel au fost incununante in timp de distinctiile cele mai elogioase. In scurtul dialog pe care l-am avut cu violonista, cum a aflat ca sunt romanca, ea insasi mi-a spus ac la 9 ani, la Paris, a fost eleva lui Enescu. Tatal ei tinuse sa aiba cel mai bun profesor din vremea aceea. Curioasa , am intrebat-o cum era Enescu, dascalul. -Calm, rabdator, enorm la vorba, dar nu la sfaturi, mi-a spus Ida Haendel. A observat ca avea un instrumentist si nu un copil la ore! I-am cantat cele trei sonate pe care le-a compus si imi amintesc ca l-am vazut foarte multumit de interpretarea mea. -Ce ati retinut pentru tot restul carierei din lectiile cu profesorul de vioara Enescu? -Enescu mi-a spus sa respect intotdeauna compozitorul pe care il cant, citind tot ce se poate gasi despre el si asta ca sa simt la fel cu cel care a semnat partitura… -In programul acestei duminici ati avut piese cu influinte folclorice -Rapsodiile lui Enescu si Liszt le cunosc foarte bine. Cum insusi Ravel a fost fascinat de muzica tiganeasca si mie mi-a placut aceasta rapsodie..Mi-a placut pentru melodicitate si virtuozitate. Si uite, inca un amanunt pe care l-am retinut de la maestrul Enescu: sa tin minte ca, desi aceste rapsodii sunt de inspiratie folclorica, ele nu se cnta ca intr-un taraf! In rapsodie orice tema populara are detalii interpretative, dar niciodata dubii in ceea ce priveste caracterul simfonic. Acuratetea atitudinii proprii fata de piesa si de caracterul ei, da si acuratetea interpretarii.. In semn de calda amintire pentru Enescu… Mi-a luat programul din mana si, in timp ce-si punea autograful, a zambit si mi-a spus o data in plus ca, atunci cand intilneste romani, se gandeste la Enescu cu mare respect. Multumim lui Nancy Alexandre de-a fi prilejuit jurnalului nostrum aceasta intalnire de suflet. |