Mai mult de
un milion de turisti viziteaza Jamaica in fiecare an. Fie ca se bronzeaza
sub soarele fierbinte al Caraibelor, fie ca sorb punch-uri cu rom, fie ca
danseaza pe ritmuri de reggae facut celebru de (sau care l-a facut celebru
pe) Bob Marley… oricum, ei lasa anual pe insula ce l-a vrajit pe Cristofor
Columb, peste 400 de milioane de dolari.
Asa se zice: ca, dupa ce a debarcat pe insula, la prima sa calatorie peste
ocean, “Amiralul Oceanului”, cum ii placea genovezului sa i se spuna,
impresia cu care s-a intors in Spania a fost atat de profunda incat a
descris-o ca pe un “paradis” si s-a grabit sa o viziteze din nou, la prima
ocazie! Iar la afirmatia ca el ar fi “descoperit” Jamaica, localnicii de azi
raspund ca, dimpotriva, ei l-au gasit pe Columb atunci cand, pierdut intr-o
Lume Noua pe care si-o imaginase cu totul altfel, trasese la mal undeva
intre Montego Bay si Ocho Rios… Partea cetoasa a chestiunii este ca despre
bastinasii Arawak, gasiti aici de spanioli, n-a mai ramas nici
amintirea…Actualii locuitori nu sunt decat urmasii sclavilor africani adusi
de englezi prin secolele XVII-XVIII, dupa ce au preluat stapanirea asupra
arhipelagului Caraibelor…
“Meritul” lor in gasirea
unui Cristofor Columb nu poate fi, asadar, decat cel putin indoielnic…!
Dar
asta-i cu totul alta poveste. Legendele plac si ii amuza pe turisti, care se
intreaba cand le va veni si lor randul sa figureze intr-o poveste cu
“rataciti” gasiti pe plaja de o vesela societate, iesiti sa se racoreasca in
mare dupa cine stie ce partida indracita de raggae…
Spuneam ca, dupa aproape 200 de ani de dominatie spaniola, Jamaica a
trecut sub control englez. Asta s-a petrecut in ultima parte a sec. XVII, in
cadrul fenomenului de decadenta a imperiului colonial al Spaniei (cel in
care…”soarele nu apune niciodata”… cum obisnuia sa spuna Carol Quintul ca sa
arate cat de imense erau posesiunile sale). Marea Caraibelor (daca ne
referim la denumirea insulei, “Caraibelor”, daca ne referim la vechii
autohtoni) a fost timp de sute de ani locul de desfasurare a rivalitatii
maritime dintre spanioli si englezi. Sistemul de “brigandaj de stat”
promovat sub regina Elisabeta I a Angliei a dus la aparitia unei adevarate
generatii de pirati, denumiti “corsari”, deoarece cumparau “permisul de
lucru” de la Coroana Britanica si-i plateau acesteia un impozsit pe
“venituri”. Capitanul Blood, Morgan (celalalt pungas, nu bancherul), familia
Cabot n-au facut nimic altceva. Acesti corsari isi aveau “baza de
operatiuni” in minuscula insula Toretuga, adevarat “melting-pot” al
violentei si talhariei, unde cutitarii englezi se imbatau alaturi de sclavii
fugiti sau rascumparati, convertiti la cultul sabiei de abordaj. Si din
Toretuga, ei lansau expeditii impotriva bogatelor porturi spaniole din Cuba,
Porto Rico sau Jamaica, de unde i-au si alungat pana la urma pe iberici.
Din 1962
Jamaica a devenit independenta, ramanand, totusi, in cadrul Commonwealth-ului
britanic.
Si a iesit “in
lume”. Cu reggae, dar si cu o oferta turistica din ce in ce mai tentanta.
Poate ca nimic nu impresioneaza mai mult atitudinea pasnica si binevoitoare
a localnicilor, de la care, dupa aspectul rasta (inselator agresiv si
“macho”) dar si cunoscand mostenirea de violenta si faradelege a secolelor
trecute, te-ai astepta la un cu totul alt comportament. Pesemne, fosta
administratie britanica a avut meritele ei in aceasta directie…
Important este ca, desi viata paturilor largi ale populatiei nu este prea
indestulata, jamaicanul te intampina neabatut cu un “Yeah, man!” sau cu un
“No problem” care-ti creeaza o stare de reala buna dispozitie. De altfel,
buna dispozitie, agrementata cu o anumita doza de nepasare, de insouciance,
este cartea de vizita a localnicilor. Pana si postul de politie este numi cu
simpatie “free hotel”. Doar ca el este gratis doar la check-in. La check-out
te asteapta, si nota de plata, sub forma unei chitante de amenda… Si tot ca
regula, orice sejur pe insula se desfasoara intre cateva repere bine
definite: plaje precum cele de la MontegoBay, Ocho Rios sau Negril, cu
atractiile lor, inclusiv incantatoarea vecinatate dintre mare si munte,
atmosfera de permanent carnaval si… romul cu aroma si dulceata specifica
(mai tin minte unii dintre dumneavoastra asa-zisul rom “Jamaischi”, dupa
numele mijlocasului rapidist de prin anii ’60?) impreuna cu derivatele lui.
Blue Montains, adica inaltimile care aici trec drept munti, nu sunt doar
un complement excitant al peisajului marin. Se spune ca pe coastele lor
creste cea mai buna cafea din lume. Evident, asta o spun jamaicanii si
nicidecum columbienii sau etiopienii din provincia Harrar!
Sunteti cumva naturalisti amatori? Un numar important de specii de pasari
unice in lume, de raritati vegetale si floristice va asteapta. Peisajele
submarine pot incanta si pe cel mai exigent scufundator. Bariera de corali
este inca demna de interes, atata timp cat daunatorii aparuti in ultimii ani
n-au apucat inca sa o distruga. Un motiv sa va grabiti… sau sa intrati in
randurile ecologistilor. Sau si una si alta!
Iar daca nu sunteti, de fapt, decat niste vilegiaturisti inraiti, pai tot
acolo va este locul! Hotelurile? Aproape fara cusur si pentru toate
buzunarele. Servicii de buna calitate, o gastronomie variata, de la cea
continentala clasica la cea exotica, baruri cu cocktailuri dintre cele mai…
ametitoare, infratind muzica cu alcoolurile. Localuri primitoare, plaje
imbietoare, bogate in activitati specifice de tot felul - scufundare,
surfing, navigatie cu panze, pescuit oceanic (poate nu chiar a la Hemingway,
dar oricum…). Pajisti bine amenajate, care nu asteapta decat cart-urile si
crosele jucatorilor de golf.
Curiozitati peisagistice de genul cascadei de la Dunnis River Fallas: o
succesiune de repezisuri sau cataracte daca preferati, pe o lungime de
aproape 200 m si pe care o puteti parcurge in grup, tinandu-va de maini
balansandu-va , desculti, pe pietrele raului de munte ce se arunca in mare
la cativa pasi de dumneavoastra. Amuzant, interesant si… racoritor! Sau
delfinii ce se dau in spectacol in largul plajei de la Port Antonio, sub
privirile turistilor incantati. Intrebarea “Care spectacol face mai multa
placere privitorilor, cel al delfinilor jucausi, pentru multimea de
vizitatori, sau priveslitea acestora, minunandu-ne precum copiii, pentru
delfini?” nu a primit inca un raspuns multumitor…
Iar dupa o sedere odihnitoare si nicidecum prohibitiva ca pret (se poate
rezerva o saptamana de vacanta la doar 1200 de dolari, in ocupatie dubla,
dar si la preturi mai mari, cu avantaje aferente), plecati acasa purtand in
suflet o nostalgie comparabila cu cea care il facea pe Harry Belafonte (o
vreme locuitor in Jamaica) sa cante Jamaica Farewell sau Kingston Market …
Telefonati-ne la (514) - 937 6411
Inter Pallas Voyages
