|
|
Pe etajele
librariilor montrealeze, am gasit un nou titlu semnat Preot Cezar Vasiliu.
Prezentata in doua volume, lucrarea este o referinta pentru studentii de
la teologie, dar si pentru cei care vor sa se plaseze in context religios.
Cu un doctorat in Stiinte Ecleziastice Orientale obtinut la Roma (1971) si
altul in teologie, obtinut la Bucuresti (1976), parintele Cezar Vasiliu a
predat la Institutul teologic ortodox din Bucuresti, iar mai apoi, pe pamant
american la Vancouver si Montreal. Pe langa menirea sa de preot si pedagog,
aplecarea sa spre istorie l-a facut sa abordeze vietile crestinilor care
si-au petrecut vietile pamantesti pe teritoriul tarii noastre. Mai tarziu,
in Nihil sine Deo, a tinut sa aprofundeze aceste studii istorice si
religioase deopotriva. Fara doar si poate, Istoria Bisericii Ortodoxe
este sinteza acestor studii.
Lucrarea poate fi
considerata o premiera prin faptul ca ea apare pe un teritoriu in care
ortodoxia castiga, nu pierde teren!
Dovada este
faptul ca Universitatea Sherbrooke are cel mai tanar departament de teologie
ortodoxa. De altfel, parintele Vasiliu preda Istoria Crestinismului in
cadrul programului pentru certificat la aceasta institutie de invatamant
superior.
“A face munca de istoric meticulos si cu rigoarea unui om de stiinta, in
special in domeniul religiei, este o munca remarcabila” a subliniat in
prefata cartii Jean Desclos, profesor titular, vice-rector al comunitatii
universitare de la Sherbrooke.
“Istoria Bisericii ortodoxe poate fi divizata dupa continut - logic si
real - si dupa cronologie” spune autorul cartii in primele pagini. Asa se
face ca primul volum este subintitulat “De la origini la 1054”. Cele 14
capitole au ca punct de plecare sintagma “ortodoxia continuatoare a
Bisericii primitive”, moment de profunda reflectie si clarificare. Sunt
considerate circumstantele politice si sociale ale aparitiei crestinismului.
Dupa vietile si aportul apostolilor, este descrisa organizarea Bisericii in
primele secole ale existentei sale. Raspandirea crestinismului in Europa,
Asia si Africa, doctrinele aparute in aceste perioade inca tulburi, cele 7
concilii ecumenice in care s-au conturat definitiile dogmatice ale
crestinismului, precum si triumful Bisericii ortodoxe anuntat lumii intregi
prin Synodikon, la 11 martie 843, sunt etapele pe care parintele Vasiliu le
analizeaza cu grja respectarii cronologiei si a logicii evenimentelor. Pe
masura dezvoltarii spirituale a bisericii, de remarcat sunt personalitatile
care au contribuit la dezvoltarea teoretica a crestinismului. Lumea crestina,
conturata in patru mari patriarhate si Biserici nationale, a suferit “marea
schisma”, marea ruptura, cand la 16 iulie 1054, cardinalul Humbert de Silva
Candida semneaza actul de excomunicare care il afuriseste pe patriarhul
Mihail al Constantinopolului, clerul si crestinii Bisericii ortodoxe. Ca
urmare, 8 zile mai tarziu reactia de la Constantinopol este un blestem care
se intoarce pe numele Papei leon al IX-lea (mort de cateva luni) pe capul
cardinalului Humbert, al legatilor romani si contra Bisericii romane. Acest
moment, considerat cel mai tragic din istoria Bisericii crestine, a
determinat cursul istoriei Orientului si Occidentului.
Volumul doi cuprinde perioada istorica dintre anii 1054-1950. O
documentare uimitoare, despre cele sapte cruciade, urmate de conciliile de
la Lyon si Florenta, explica situatia religioasa si inceputul de organizare
a Bisericii ortodoxe. Pana la cel de-al XV-lea capitol lectorul face
cunostinta cu toate formele administrative ale institutiei care ne-a condus
pasii, trecand oceanul in diaspora americana. Ultima parte a volumului doi
evidentiaza spinoasa problema a dialogului ecumenic, reliefand contributia
ortodoxiei la stingerea (sau cel putin la intentia de stingere) a
conflictului cu Biserica Occidentala.
Fara discutie, Istoria Bisericii Ortodoxe este o carte valoroasa
prin cantitatea de informatie, prin maniera in care a fost sintetizata
aceasta informatie, prin sursele de documentare (nu la indemana oricui), pe
care parintele Cezar Vasiliu si-a dat silinta sa le consulte in timp.
Scrisa in limba franceza ea va constitui “fleuron”-ul oricarei biblioteci…
|
|
