| |
Ca tigan, am avut norocul sa cresc intr-o familie care a considerat educatia
drept singura solutie pentru iesirea din saracie. S-a dovedit, intr-adevar a fi
o solutie.
Sper ca ceea ce urmeaza mai jos sa poata determina macar cativa romani sa dea
o sansa vecinului lor, tot roman, care insa au fost invatati sa il strige toata
viata “bai tigane!”. Cu cateva zile in urma, un prieten, politician roman, m-a
intrebat ce cred eu ca ar putea face mai mult societatea romana in problema
comunitatii tiganesti. I-am raspuns cu urmatoare gluma, incercand sa subliniiez
ca societatea romana nu face mai nimic in a rezolva “problema”. Un credincios
realizeaza intr-o zi ca se pot castiga o multime de bani la Loto si decide sa
joace. Timp de zece ani, in fiecare duminica, rugaciunea lui devine ceva de
felul: “Doamne, toata viata am fost un om pios, ar fi ceva greu pentru Tine sa
pot castiga si eu odata in viata un premiu!”. Cu fiecare an ce trece, devine din
ce in ce mai frustrat si rugaciunea se transforma din ce in ce mai mult in
repros. Exasperat la sfarsitul celui de-al zecelea an, rugaciunea lui devine:
“Doamne, toata viata am fost religios si am respectat toate canoanele, ce
trebuie sa fac pentru a castiga si eu la Loto?”. Brusc, tunete si fulgere, cerul
se deschide si o voce se aude: “Da-mi o sansa, du-te si cumpara un bilet.”
Romanii se tem de “bomba demografica tiganeasca”: familia traditionala
tiganeasca are o medie de aproape cinci copii, pe cand familiile romane au cu
putin peste unu. In momentul de fata, conform ultimului recensamant, in Romania
traiesc in jur de 400.000 de tigani, dar cifra reala - dupa estimarile
organizatiilor neguvernamentale - este undeva intre 1 pana la 2 milioane si
jumatate (biroul de recensamant american estimeaza o cifra cu putin peste 2
milioane, insa atrage atentia cu privire la numarul mare de familii mixte).
Romanii se tem de asemenea, de violeta, de lipsa de educatie si de
criminalitatea din sanul comunitatii tiganesti, incapabili sa vada ca si
familiile romane foarte sarace se confrunta cu aceleasi probleme (o medie de
peste trei copii, o rata incredibila de aproximativ 80% a violentei in familie,
mai mult de un sfert din copii nu sint inscrisi la liceu).
Exista o sensibilitate ridicola atunci cand cineva confunda un roman cu un
tigan. Nicolae Vacaroiu, pe cand era prim-ministru al Romaniei, sublinia intr-un
act guvernamental necesitatea ca tiganii sa fie numiti tigani si nu rromi
(“rrom” vine din sanscrita si inseamna “om”, iar denumirea e adoptata la nivel
international), asta pentru ca nu cumva cineva sa faca o confuzie intre tigani
si romani. Gafe de acelasi fel au facut si ministrii de Externe ai guverneleor
ce au urmat, precum Andrei Plesu si, nu de mult, Petre Roman, amandoi
nesfiindu-se a semnala distinctia dintre romani si tigani. Este ca si cum
presedintele Bush ar spune ca cetatenii de culoare sa fie numiti negrotei, caci
denumirea de afro-american ar putea duce cumva la ideea ca ar fi americani, si
asta ar strica imaginea Americii in lume (Michael Jordan, Denzel Washingon,
Colin Powel, Alice Walker nu ar exista in acest caz). Mass-media romana cade in
acelasi pacat al majoritatii politicienilor romani care trateaza problema
minoritatii tiganesti cu aroganta si adesea cu dispret. De fiecare data cand un
cetatean roman pare a fi sau este de etnie rroma, ziarele si posturile de
televiziune nu ezita sa sublinieze apartenenta etnica a acestuia.
De la scandaluri financiare pana la atacuri politice, orice e interpretat ca
tiganesc. Tatulici (considerat a fi un jurnalist moderat), intr-unul din
articolele lui, scrie nonsalant despre verbul a te tigani si despre tigania
prezenta in toate structurile puterii. “De la penitenciarul Gherla pana la
instantele de judecata ale Clujului (trecand, evident, si prin Institutul de
medicina legala, unde se fabricau certificatele de catre medici, totul e praf si
pulbere. Nu e lege, e
tocmeala; ordinara, tiganeasca”. “In Romania, noul an incepe cam
prin februarie. In ianuarie doar ne tiganim”, Privirea, feb. 2001. Bogdan
Cristescu scrie in Evenimentul zilei: “Tiganii sunt considerati a fi genetic
inclinati spre furt”, cu toate ca ziarul maghiar, care a publicat stirea, nu
numai ca a publicat un articol dezmintind presupusa declaratie, dar a si
prezentat scuze publice comunitatii tiganesti din Ungaria. C. T. Popescu - unul
din liderii de opinie ai societatii romanesti - publica in Adevarul un articol
in care caracterizeaza raportul Comunitatii Europene, care subliniaza
discriminarea impotriva tiganilor din Romania ca fiind o “revoltatoare
mistificare” si se intreaba: “Sunt acesti europeni imbecili, sau doar pretind?”.
Cronica
Romana spune ca “din 1.091 de arestati, 623 sutn tigani”, desi cifra
Inspectoratului de Politie Bucuresti era “din 5.566, 623 sunt tigani”.
Anunturile la rubrica locuri de munca, in ziarele romanesti, nu se sfiesc sa
tipareasca “tiganii exclus”(Romania Libera). Comunitatea Europeana a monitorizat
ziarele romanesti pe o perioada de cinci luni, timp in care au fost publicate
399 de articole avand in titlu referiri la tigani, dintre care 316 au fost
considerate negative fiindca promovau ura rasiala si discriminarea, 79 neutre si
4 pozitive.
Politicienii romani refuza sa recunoasca in fata Consiliului European faptul
ca tiganii sunt tratati ca o subspecie (in speranta ca Romania va adera mai
repede la Comunitatea Europeana), in schimb, presa romana, in marea ei
majoritate, demonstreaza aproape in fiecare zi ca raportul diverselor
organizatii (ONU, Hate Watch, Consiliul Europei, ERRC), ce subliniaza
tratamentul discriminatoriu de care “se bucura” tiganii din Roamnia, sunt
justificate.
Huntington, analistul politic favorit al politicianului roman, spune in cartea
sa Soldatul si statul: “Faptul ca lumea se modernizeaza nu inseamna ca se
occidentalizeaza. Impactul urbanizarii si al revolutiei tehnologige in domeniul
informatiei si comunicarii, impreuna cu saracia si diviziune etnica, nu o sa
faca toata lumea sa gandeasca asa cum gandim noi (vesticii). Constiinta
culturala devine din ce in ce mai puternica si unele state sau comunitati
probabil vor incerca sa se apropie mai degraba datorita similaritatilor
culturale decat celor ideologice”.
Desi nu imi plac manelele si nu cred ca reprezinta muzica tiganeasca, totusi e
ceva ce ambele comunitati au in comun si ceva ce poate sa le aduca mai aproape,
cu toate ca elita romana considera o rusine nationala faptul ca tinerii romani
ar putea avea ceva in comun cu tinerii tigani. Marea majoritate a romanilor au o
tendinta periculoasa de a presupune ca tiganii, ca si celelalte minoritati din
Romania, s-au bucurat si continua sa se bucure de un tratament ospitalier.
Adesea, aceasta convingere transpare in intrebarea retorica: “Daca nu le-a
placut aici, de ce au ramas?” Ar fi bine ca istoria Romaniei sa cuprinda cate
ceva si despre minoritatea tiganilor pana la 1864, care nu au avut posibilitatea
sa paraseasca tara. Imediat dupa eliberarea acestora are loc cea mai masiva
emigrare din istoria Romaniei: aceea a tiganilor romani. Cei mai multi au plecat
catre Bulgaria si Grecia, dar urmasi ai tiganilor romani (fugind de frica sa nu
fie din nou pusi in sclavie) se regasesc in intreaga Europa, Anglia si Statele
Unite ale Americii. Imediat dupa 1989, respectiv in mai 1990, in Berlin, din
totalul de aproximativ 5000 de cereri de azil ale cetatenilor romani, 80% au
fost etnici tigani. In Romania, la sfarsitul anului 1990, Hate Watch raporteaza
un total de 15 incidente in care grupuri de romani ataca tigani, unul dintre ele
soldandu-se cu totala distrugere a unui sat. In ianuarie 1990, presa acuza
grupul opozantilor de la demonstratia anti-FSN, ca fiind in majoritate tigani
(in felul acesta, demonstratia e infatisata ca nereprezentativa pentru opinia
romanilor si, deci, antirevolutionara). Cateva luni mai tarziu, opozitia acuza
un grup pro-FSN, care arunca cu pietre in Corneliu Coposu, ca fiind tigani
(romanii sunt prezentati ca facand parte din opozitie). In noiembrie acelasi an,
din 290000 de imigranti romani in Polonia, 270000 sunt tigani. In martie 1993,
trupe speciale ale Politiei romane sunt trimise sa protejeze Ambasada
Argentinei: mii de tigani incercau sa intre in Ambasada in speranta de a obtine
viza pentru Argentina si posibilitatea de imigrare. Concluzia fireasca ar fi ca
tiganii au incercat sa paraseasca Romania. Prin analogie, cu o societate la care
politicienilor romani le place sa se raporteze, societatea americana ar trebui
sa spuna ca afro-americanii sa se intoarca in Africa, desi, cultural, acestia nu
mai au nimic in comun cu Africa, nu vorbesc alta limba decat engleza, si au
trait de sute de ani in America. Orice atitudine de acest fel este intolerabila
intr-o societate americana, care recunoaste ca are probleme cu ura rasiala. In
plus, tiganii nu au unde sa se intoarca sau unde sa se duca.
Exista un cerc vicios pe care clasa politica romana pare a fi interesata sa-l
mentina; saracia si lipsa de educatie produce copii care vor creste lipsiti de
scoala si, deci, in majoritate destinati a fi saraci cu tot ce aduce saracia:
violenta, alcoolismul, rata de criminalitate marita....
Clasa saraca a fost intotdeauna cel mai usor tap ispasitor la indemana
politicienilor, deoarece o clasa saraca si needucata nu are posibilitatea de a
se apara sau protesta . Abilitatea lui Vadim Tudor, care reuseste sa castige
voturile clasei sarace (desi el traieste in lux), instigand majoritatea saraca
impotriva minoritatilor sarace poate deveni o tactica periculoasa si ar trebui
sanctionata de Guvernul roman. Desi Vadim nu s-a sfiit sa vorbeasca de
exterminarea tiganilor si a publicat in ziarul Romania Mare un colind, prin care
"tribunul Vadim" era indemnat sa "ne sacape de tigani, jidani si unguri",
Guvernul de la Bucuresti nu a facut nimic pentru a limita discursul violent
rasist al "tribunului".
Marea majoritate a tiganilor romani au un nivel redus de educatie, rata
violentei in familie e ridicata, alcoolismul e rampant, rata somajului este
extrem de mare (in jur de 70%), desi somajul in Romania e in jur de 13%. Pentru
un tigan, a-si gasi un loc de munca se transforma intr-o experienta extrem de
umilitoare si, adesea, imposibila. In majoritatea cazurilor, daca sunt angajati,
tiganii trebuie sa plateasca impozit de siguranta. Tiganii sunt platiti mult mai
prost decat conationalii lor (conform statisticii Consiliului Europei) si sunt
primii dati afara in cazul restructurarilor.
Unul dintre fostii directori ai Combinatului chimic din Craiova spunea: “Daca
am de ales in a da afara un tigan sau un roman, e cinstit sa dau afara cioara
caci zboara mai repede”. Un numar de aproximativ 40% dintre tigani reusesc sa
termine liceul, si, deci, sa aiba alte sanse sa se integreze, restul raman in
aceeasi situatie, fiind obligati sa lucreze in slujbe foarte prost platite
(majoritatea ca gunoieri), de unde un procent ridicat de alcoolism si violenta
in familie. Copii acestora sunt confruntati cu lipsa de atentie si au o sansa
extrem de redusa sa reuseasca in scoala: peste 90% din copii de tigani, care
sunt inscrisi in clasa intai, au un vocabular sub limita necesara. Sansele
copiilor sunt fie sa devina gunoieri, fie sa incerce sa dea lovitura si sa
devina bogati peste noapte. In comunitatile tiganesti de la marginea oraselor nu
e deloc usor sa intalnesti modele; cei care au reusit si duc o viata decenta au
mult mai mult in comun cu gangsterii decat cu arhetipul cetateanului onest.
Educatoarele si invatatoarele din satele cu majoritate tiganeasca refuza
posturi, plangandu-se ca odraslele tiganilor au nevoie de mult mai multa
atentie, iar romanii isi retrag copiii din clasele cu tigani invocand acelasi
motiv.
In Canada, copiii imgrantilor din clasele primare sunt bine primiti, cu toate
ca nu vorbesc aproape deloc engleza sau franceza, pozitia Guvernului canadian
fiind aceea ca ofera o sansa celorlalti copii pentru a se dezvolta sanatos.
Faptul ca sunt antrenati de profesori in a-si ajuta colegii le dezvolta spiritul
tolerant, le imbogateste cunostintele si, nu in ultimul rand, ii ajuta sa
comunice. In Valea Lungului, un sat de langa Craiova, din 12 copii tigani, in
timpul iernii, numai trei puteau sa vina la scoala si aceia veneau pentru ca in
clasa era mai cald decat in cosmeliile in care supravietuiau. Ceilalti, neavand
incaltaminte si haine groase, erau obligati sa stea acasa.
L-am intrebat pe unul dintre copiii tigani de la Scoala numarul 11 din
Craiova:
- Si ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?
- Neamt.
- Si de ce vrei sa te faci neamt?
- Ca sa nu ma mai strige copiii “cioroiule”.
In jurul anului 1700, pe teritoriul actual al Germaniei, tiganii puteau fi
ucisi, faptasii fiind adesea recompensati de stat. Violul femeilor tigane era
nepedepsit.
In Germania nazista nemtii au ucis in jur de 500.000 de tigani. Copilul credea
ca ar putea creste cumva blond si cu ochi albastri si astfel s-ar putea
transforma din “cioroi” in unul din cetatenii bogati ai Europei. Ar fi ca si cum
copiii lui Vadim Tudor si-ar dori sa devina tigani sau cetateni maghiari pentru
a scapa de stigmatul tatalui lor. Aceasta rusine de a evita rusinea de a fi
tigan am intalnit-o intr-una din familiile mixte compusa din sot, sotie si doi
copii, cate unul din casatoriile anterioareale fiecaruia; copilul tigan se lauda
la scoala cu fratele lui blond, demonstrand in felul acesta ca este imposibil sa
fie tigan.
Copiii care sunt inscrisi in scolile romane refuza sa invete in limba lor,
incercand sa evite cumva excluderea lor dintr-o societate care incearca sa scape
de ei (in SUA si Canada, in familiile romane, copiii tind sa nu vorbeasca
romaneste, incercand sa se integreze cat mai repede intr-o societate pe care o
considera superioara). Trist este ca o zdrobitoare majoritate a tiganilor
educati este complet asimilata de societatea romana, colegii lor refuzand sa
creada ca acestia sunt tigani si o mare parte din ei refuza sa-si recunoasca
originea fiindca se tem de repercursiuni. Politic La una din receptiile misiunii
romane in Strasbourg (1999), receptie la care au fost invitati internii romani
din cadrul Consiliului Europei (deci crema tineretului politic roman), am auzit
urmatoare gluma: “La ce sunt buni 32 de tigani? Sunt buni ca sa faci sapun 8 X 4
din ei”. E ca si cum un diplomat german ar face aceiasi gluma cu evreii. E greu
de imaginat ca diplomatul in cauza si-ar continua cariera diplomatica si, in
plus e putin probabil ca ar scapa fara o investigatie judiciara.
Cateva luni mai tarziu, aceiasi persoana ocupa un post de director de cabinet
in cadrul guvernului roman.
Se pare ca a noastra clasa politica nu are nici un interes sa aiba tigani
educati care ar putea avea pretentia sa ocupe cateva din locurile rezervate
civilizatiei superioare romane.
Problema insa ar putea
aparea in cazul in care tiganii vor realiza ca au drepturi si ca acestea sunt
incalcate in mod flagrant de majoritatea romana.
Va fi destul de
greu ca o societate care tinde spre democratie si cauta integrarea in Europa sa
poata continua in discriminare.
Exista numai doua tipuri de exemple: unul ar fi tipul australian si
nord-american (aborigenii australieni, afro-americanii si indienii canadieni si
americani, care dupa ani de discriminare sunt protejati de guvernele tarilor in
cauza si reusesc sa contribuie in mod pozitiv la imaginea tarilor lor), iar
altul, tipul Kosovo, Israel ori Liban (unde politica extremista a guvernelor in
cauza a dus la razboaie civile cu consecinte dezastruoase nu numai pentru tarile
lor dar si pentru regiunea lor).
Tiganii nu au avut cu adevarat reprezentanti. Atat regele Cioaba, cat si
imparatul Iulian (liderii tiganilor pana nu demult) nu au facut nimic altceva
decat sa sprijine stereotipurile societatii romane. Discursul politic al ambilor
nu poate fi caracterizat in nici un caz de mai mult decat idiot si aici folosesc
un eufemism. In mai toate aparitiile lor televizate, greselile gramaticale au
fost mai putin grave decat greselile de pronuntie si lipsa vocabularului. Lupta
pentru putere din sanul comunitatii tiganesti prezinta caracteristicile clasei
politice romane; prostia, nepotismul, coruptia, lipsa bunului simt sunt
trasaturi determinate si ale politicianului tigan. Exceptiile sunt putine si
nesatisfacute de mass-media romana. Oricat ar incerca guvernul de la Bucuresti
sa ascunda problema tiganilor, si mai precis, ca acestia sunt tratati ca pe o
rasa inferioara in Romania, votul masiv pentru Vadim Tudor la alegerile
anterioare, precum si tensiunile crescande pe care societatea romana le exercita
asupra conationarilor tigani vor deveni in scurt timp imposibil de ascuns.
Exista discriminare in Romania si e nevoie ca romanii, cei care au un nivel
educational mai ridicat si in special intelectualii romani, sa incerce sa
cumpere un bilet daca vor sa castige.
Prietenii mei romani refuza sa creada ca sunt tigan, refuza sa inteleaga de ce
nu intru in una din discotecile craiovene in care am intalnit anuntul: "accesul
tiganilor si al cainilor strict interzis". Ca tigan, am experimentat pe
propia-mi piele felul in care sunt tratati romanii mai inchisi la culoare. Am
avut "placerea" sa am profesori care isi exprimau in mod public dispretul cu
privire la culoarea pielii mele, iubite romance ai caror parinti nu trebuiau sa
afle nimic despre originea mea "rusinoasa" si care vorbeau dispretuitor la
adresa tiganilor.
Sunt cel putin cateva zeci bune de mii de tigani si unguri care isi doresc sa
devina cetateni normali ai patriei lor.
Dati-le o sansa!
|
|
