| |
In ultimii ani, in SUA, exista o importanta miscare de masa in favoarea
adoptatii unei legi care sa stipuleze ca cetatenii americani sa nu fie obligati
sa-si indice apartenenta rasiala.
Noile generatii nascute in America refuza revendicarile inaintasilor lor de a
se numi, dupa caz, afro-americani, nativi-americani (in cazul indienilor),
chinezi “americani”. Ei isi doresc sa se numeasca simplu, americani. In
primavara acestui an se asteapta sa fie adoptata “Racial Privacy Initiative”,
lege care sa permita identificarea de rasa doar in cazuri medicale sau juridice.
In America, metisajul
este tot mai puternic. Pana in anii ’60, guvernul federal considera ca auto-identificarea
rasiala constituia un drept individual pentru americani.
La recensamantul
din anul 2000, 7 milioane de americani din noile generatii au optat sa se
defineasca drept multirasial, optiune ce se gaseste pe formularele de
recensamant la ora actuala. In fata refuzului masiv al studentilor de a-si
indica apartenenta rasiala, unele universitati au eliminat aceasta rubrica din
fisele de inscriere. Politistilor li se recomanda sa evite intrebarea directa
asupra apartenentei de rasa.
In 1978, in Curtea Suprema a SUA, era pronuntata celebra formula: “pentru a
depasi rasismul trebuie ca mai intai sa tinem cont de rasa”.
Daca la timpul respectiv formula a fost acceptata ca logica, se pare ca astazi
ea nu mai corespunde gandirii tinerelor generatii.
Sa fim oare martorii unei
ere, generata de “melting-pot”-ul american?
In acest
timp, in Canada, tara noastra de adoptie sa ne mandrim cu politica etniilor care
permite fiecaruia sa rama ceea ce este in raport cu propriile origini. Avem
constiinta apartenentei la natiunea canadiana prin faptul ca traim pe un
teritoriu comun si ne asumam raspunderea unei convieturi pasnice, in spiritul
principiilor democratice existente. Doua, trei partide pe scena federala sau
provinciala, printre ai caror membri se poate numara orice cetatean canadian,
indiferent de rasa sau nationalitate, reprezinta curentele de idei si
conceptiile sociale. Mai sunt si partide etnice, precum “Le Bloc Quebecois”, dar
ele nu sunt reprezentative si constituie mai mult o expresie a unor anomalii
congenitale fara prea mare importanta in sanul societatii canadiene .
Pe nesimtite, metisajul prolifereaza si in Canada. Inevitabil, in timp, acest
metisaj va duce la schimbari in structura societatii canadiene si, implicit , a
conceptiei sale organizatorice.. . “Melting-pot”-ul legiferat in America, fapt
ce ii revolta pe unii intransigenti din primele generatii se infaptuieste in
Canada de la sine. In felul acesta Canada beneficiaza de o aura mai
stralucitoare a tolerantei.
Consider ca linistea Americii de Nord se bazeaza pe bogatia si prosperitatea
sociala, generate de munca asidua a majoritatii membrilor societatii in cadrul
unei organizari administrativ-juridice care se gaseste printre cele mai evoluate
in epoca in care traim, organizare care promoveaza, pe langa munca, toleranta,
respectul fata de libertatea individuala, si privilegiaza accesul de masa la
invatatura si asistenta sociala.
Daca aruncam o privire catre Romania, tara mama, vom vedea ca “democratia
originala” instaurata confortabil in ultimul deceniu, a generat un nationalism
de expresie demagogica, agarvand problematica etniilor. Au fost create partide
etnice, folosite in jocul aliantelor de catre partidele ce ajung la putere si a
caror existenta nu face decat sa creeze probleme si mai grave societatii
romanesti.
Cu respectul cuvenit fata de particularitatile de manifestare proprii fiecarei
etnii, consider ca ar fi mult mai potrivit ca, aceste minoritati care fac parte
integranta din societatea romaneasca sa-si manifeste contributia in sanul
partidelor nationale. Reprezentantii acestora ar putea astfel sa le promoveze
interesele in conditii optime.
Nu o data s-a vanturat in ultimii ani prin Bucuresti, “vinovatia” ungurilor a
tiganilor, sau teza conspiratiei Occidentului sau a lumii evreiesti impotriva
noastra. Nimic mai simplu pentru conducatorii care nu gasesc solutii optime
pentru gospodarirea tarii decat sa gaseasca tot timpul niste vinovati. Asemenea
politica nu poate duce la prosperitatea unei natiuni si la dezvoltarea cu
adevart a unei democratii.
Numai societatea care se autoanalizeaza, identificandu-si neajunsurile si
gasind solutii pentru eliminarea lor, are sanse sa evolueze.
"Ce-i bun pace oricui!"
|
|
