| |
Windsor cel mai sudic oras al Canadei, inconjurat de lacuri ca o peninsula, se
margineste numai spre nord cu uscatul. Daca m-as opri cu descrierea aici s-ar
putea crede ca este izolat, dar daca voi adauga ca, privind peste lacul Detroit,
poti vedea cu ochiu liber orasul, poti vedea America la care viseaza multi
pamanteni, veti constata cat santem de legati de lume.
Pe mine nu ma fascinat niciodata America. Am fost atrasa de Canada inca din
copilarie, cand tatal meu ne spunea povesti, printre care si unele despre
neamuri de-ale noastre din Bucovina de Nord venite aici inca din 1889.
Au venit in Alberta pe pamantul gol; nici o localitate nu era de jur imprejur -
nici chiar orasul Edmonton, care s-a nascut ulterior. Pe o colina ei au
construit un sat cu o biserica in mijloc, pe care l-au numit BOIAN, la fel ca
satul din care au plecat. In acest Boian din Bucovna de Nord, cam la 15 km de
Cernauti, s-a nascut tatal meu, ne-am nascut si noi, copii, dar am fost nevoiti
sa-l parasim in 1944 din cauza razboiului. Boian este unul si acelasi sat pe
care il canta in versurile sale - Din Boian la Vatra Dornei….- Mihai Eminescu.
Dar sa revenim la Windsor, un oras mic, poate neinsemnat in comparatie cu marile
orase canadiene, dar care, spre marea noastra satisfactie, nu poate fi ocolit.
Toate drumurile trec pe aici si leaga Canada de America. Asa se face ca avem si
noi parte de toate spectacolele care vin din tara pe noul continent. Drumul
trece pe aici, trupa face un popas, chiar daca este mijlocul saptamanii, dar noi
intelegem ca sfarsitul de saptamana este rezervat marilor orase.
Ultimul spectacol care a poposit la noi a fost cel al Teatrului Nottara din
Bucuresti, cu o versiune moderna a piesei "Tache, Ianke si Cadar". In noua
versiune a povestii celor trei prieteni negustori absenta deliciosului Cadar
este suplinita de efectele produse de muzica, dans si de conotatiile politice
ale scenariului. In final spectatorul afla de la Judy, cea de–a doua nevasta a
lui Cadar - mort de peste 40 de ani - ca, in urma unui acord romano-american,
Romania a devenit un stat american si ca in consecinta, salariile si pensiile
cetatenilor ei vor fi platite in dolari. Va marturisesc ca mie mi-a placut ideea
si mi-am zis: de ce nu? Daca Europa se lasa atat de greu, desi suntem acolo, in
calea tuturor, atunci de ce sa-i refuzam pe americani? De ce sa nu ne urmarim
interesele in mod bilateral si nu unilateral, asa cum face Europa?
Sambata, 5mai, la Biserica Baptista Canadiana de pe Kitleriver ne-am bucurat de
o seara deosebita, dedicata sufletului si spiritului.
Am avut oaspeti din Chicago
si din Kitchener, cu un cor care ne-a topit in armonia lui.
Totul a fost
extraordinar, iar cuvintele predicatorului, care este si presedintele
bisericilor baptiste din America si Canada, au incalzit inimile tuturor si ne-au
facut sa plecam catre casa mai buni si mai generosi. Biserica a fost
incapatoare, prea incapatoare chiar. De ce nu au participat si celelalte
biserici surori care au fost invitate? Atunci cand se face un asemenea efort din
partea oaspetilor, anuntul "cine vrea poatesa mearga" nu este suficient. Eu as
fi spus : mergem cu totii, sa ne bucuram impreuna cu fratii nostri intru
credinta, care s-au ostenit sa vina pana la noi, pentru a asculta impreuna
cuvantul lui Dumnezeu.Cel putin in credinta sa fie unitate, intelegere si
ingaduinta.
Duminica, 6 mai, Sfanta Liturghie din Catedrala Crestin Ortodoxa din Windsor a
fost urmata de Praznicul Marelui Mucenic Gheorghe - ocrotitorul acestei
biserici. Au participat si credinciosii de la Biserica "Pogorirea duhului sfant"
si Prea Sfintia Sa Arhiepiscopul Victorian. Cu aceasta ocazie s-au anuntat data
si programul sarbatorii natiunilor – Caruselul - care de cativa ani incoace se
tine cu mare succes.
In urmatorul numar vom reveni cu amanunte despre aceasta sarbatoare care ne
aduce atata bucurie in suflet.
|
|
