| |
L.M. – Daca as afirma ca aveti o profesie non-conventionala pentru o femeie, ati
putea admite lucrul acesta?
I.G. – Nu. Cred ca orice meserie poate fi practicata de femei. Nu exista
profesii pentru femei si profesii pentru barbati, totul este faci cu pasiune
ceea ce faci. Sunt hidrogeolog si in acest sens, realizez modelizari si calcule
de siguranta pentru stocaje de deseuri radioactive, deci cercetare aplicata.
L.M. – Ce inseamna,
concret, aceasta trecere "din teren" in fata calculatorului ?
I.G.– Apa subterana poate intra in contact cu stocaje de deseuri radioactive si
in cazul unei defectiuni – erori de stocaj ale stocajului, apa poate transforma
de-a lungul curentului radionucleizi din stocaj infestand mediul inconjurator …
Cercetarea
noastra incepe acolo unde ipotetic, ar exista sursa de infestare a apei si se
termina cu recomandari de remediere, argumentate de calcule matematice conforme
cu modele teoretice deja existente sau care se mai pot ameliora.
L.M. – Cum a inceput aceasta cariera profesionala ? …
I.G. - … Prin a-l insoti pe tata, care era hidrolog, (cercetataor de renume in
domeniu, n.r.) mai peste tot, acolo unde putea sa ma ia cu el. In loc de
povesti, el imi explica circuitul apei in natura, asa ca fenomenul nu mi-a fost
strain niciodata. Am terminat Facultatea de Energetica, la Bucuresti, dupa care
am lucrat doi ani ca hidrolog la Institului National de Metrologie si
Hidrologie, Baneasa. Primele sase luni din repartitie le-am lucrat la Malul cu
Flori. Optional, facusem in facultate un curs de hidrologie. Gandul meu era sa
finalizez o lucrare de diploma deosebita, al carei rezultat "sa se caute" si
care sa ofere noi perspective. Toti colegii faceau turbine, baraje, centrale.
Norocul meu a fost ca am vorbit cu seful de catedra, care cantarind lucrurile,
mi-a facut numai o sugestie: sa colaborez la elaborarea unui program matematic
de Prognoza a poluarii industriale.
Practic in lucrarea mea de
diploma, am modelizat, adica am transpus niste conditii din natura in calcule
matematice, incercand sa ameliorez ce era cu putinta …
Modelul matematic
obtinut, am incercat sa-l aplic si la Malul cu Flori, incercand sa implementez
in natura ceea ce studiasem in laborator, respectiv sa urmaresc in cat timp un
front poluat poate atinge un put, un rau, o panza de apa si implicit sa atinga
elementul uman. Sigur, colegii mei de la Malul cu Flori si mai tarziu din
Institut, ma priveau cu rezerve, fara prea mult credit, dar eu continuam cu
pasiune si suflet ceea ce teoretic, stiam din Facultate. Tata continua sa me
sprijine in ideile mele. Dupa 1989, cand multi dintre noi am fi vrut a facem
ceva, sa miscam lucrurile, un profesor universitar de la Ecole des Mines din
Paris a facut o vizita in Romania. Disparitia neasteptata a tatalui meu cu
putina vreme inainte de vizita acetsui profesor, m-a determinat sa doresc si mai
mult implinirile la care tata asistase partial si atunci, am tinut sa am o
intrevedere cu profesorul francez, care de altfel era interesat nu numai de
aplicatiile clasice, ci si de noutati. Asa se face ca am ajuns sa-I prezint ceea
ce incepusem in lucrarea de diploma, articollele si rezultatele de ultima ora.
Dupa o saptamana in care profesorul a avut posibilitatea sa vada, sa compare,
mi-a propus sa merg in Franta sa-mi fac doctoratul, fiind dealtfel singura
candidatura selectata pentru o asemenea perspectiva profesionala … Pentru
aprilile 1990, era de necrezut ! Apreciind eforturile mele (inca purtand un
suflu avangardist in hidrologia romaneasca, n.r.) profesorul Pierre Hubert s-a
staduit sa obtina o bursa nominala.
Ajunsa la Paris, Ioana Gurban a ajut surprize mai putin placute, sase saptamani
a fost obligata sa urmeze cusuri premergatoare doctoratului, in cadrul unui
program numit Diplome d' etudes approfondis, timp in care s-a obisnuit si cu
orasul si cu franceza ca sa-si poata sustine examenele ce au derulat intr-un
ritm extrem de sustinut si cu o acumulare de cunostinte uimitoare, deoarece era
o punere in tema cu tot ce privea APA: de la hidrologie la virusologie.
Dupa examenele impuse,
fiecare student a intrat pe specialitatea pe care o vroia. Ioana Gurban s-a
indreptat spre hidrologie si i se propune studiul reactorilor nucleari naturali
fosili din Gabon. Povesteste
cu mult umor ca indirect i se propusese de fapt, tema lucrarii de doctorat.
Pentru noi, cei de o varsta cu multe centrale nucleare pare nefireasca notiunea
de reactor nuclear natural, dar Ioana Gurban ne-a explicat:
I.G. – Acest reactor nuclear natural fosil, este un fenomen unic in lume. Acum
doua miliarde de ani, el a functionat timp de 500 de mii de ani; Era un zacamant
de uraniu, care a ajuns in asemena conditii de presiune si temperatura ca s-a
autodeclansat ca reactor nuclear.(Deci ceea ce azi cunoastem sub numele de
reactie de fisiune controlata completeaza sotul interlocutoarei mele, Lucian
Gurban, "prezent la bine si la greu" alaturi de Ioana). Dupa ce uraniul
respectiv s-a consumat, ceea ce a ramas in acest loc, pentru oamenii de stiinta
este ceva foarte asemanator cu deseurile radioactive.
Numai ca acest stocaj
natural s-a facut fara nici o contaminare in timp si spatiu.
Pe acest loc se
afla un sat, la frontiera dintre Gabon si Congo. Si cum problema stocarii
deseurilor radioactive este una de mare urgenta si de mare incidenta, nu mi s-a
parut greu sa accept ce voi putea imbogati aceasta ramura a stiintei care
incearca sa gaseasca solutiii pentru diverse situatii, prin studiul ANALOGILOR
NATURALI. Un analog naural este un sistem geochimic, unde conditiile de zacamant
si mecanismele care se manifesta, pot fi comparate in anumite conditii
conceptului de stocaj. Aceasta ofera posibilitatea de a intelege la scara reala,
nu de laborator, mecanismele care pot interveni in cazul unui stocaj de deseuri
radioactive si mai ales, cum NATURA procedeaza in a stopa propagarea
radionucleizilor. Metoda ANALOG-NATURAL a fost dezvoltata pe mai multe cazuri
existente in lume: In Canada, Brazilia si cel din Gabon si ofera posibilitatea
de a studia comportamentul zacamintelor de uraniu in diferite vecinatati:
granit, roci sedimentare, argile, etc., unde factori naturali opresc
contaminarea mediului.
L.M. – Teza de doctorat a inceput "in teren" …
I.G. – Exact, am fost trimisa in Gabon la reactorul de care va spuneam, pentru a
instala echipament specific. Pentru asta mi s-au incredintat o serie de
responsabilitati: sa conduc un jeep un jungla, sa fac foraje, (si pana atunci nu
mai facusem),sa forez cu echipe locale adica sa instruiesc personalul ce urma sa
ajute la foraje. Am ramas un an in Africa. In momentul sosirii mele, relatiile
de lucru dintre echipa franceza si gaboneza pareau detul de tensionate. Pentru
aceleasi scopuri stiintifice, fusesera debarcati inaintea mea doi francezi, care
n-au ramas … si Ioana Gurban rade … de frica serpilor si a altor minuni de felul
acesta, dar eu m-am bucurat de o experienta foarte interesanta …
L.M. – Crezi ca te-au ajutat localnicii pentru ca erai femeie?
I.G. – NU, deloc. M-au ajutat pentru ca nu m-am dus "plina de mine" nu m-am
echipat cu prejudecati. Am fost gata sa-i invat cum sa ma ajute. In plus,
programul de studiu implica comunicari de rezultate la nivel de Comunitate
Europeana, la interval de 6 luni, ceea ce era stimulant si ma tinea aproape de
lumea stiintifica. Dupa foraje si esantionaje, rezultatele ne-au permis sa
obtinem date coerente stiintific. Astefel am reusit sa "modelam" transportul de
catre apa ai unor radionucleizi: pana unde si ce ii opreste. Da, am reusit sa
punem intr-o relatie matematica modelul natural ce exista de mii si mii de ani.
L.M. – Care a fost reactia la Bruxelles?
I.G. – Una foarte pozitiva … S-a recunoscut caracterul de premiera: adica era
prima oara cand s-a reusit validarea unui model matematic cu date din teren.
Pana la acest moment, munca mea de doctorat avea nuanta de confirmare. Nou, in
teza ce urma sa o finalizez, era faptul ca s-a validat modelul hidrogeologic, cu
date chimice din geochimie, deci a fost o prima interferenta intre cele doua
stiinte. Titlul ei urma sa fie Caracterisation et modelisation de l'ecoulement
et du transport de matieres au voisinage des reacteurs nucleaires naturels d'
Oklo, Gabon. Cu cat se apropia de sfarsit doctoratul, mi-am dat seama ca faceam
parte dintr-o echipa internationala. In acest context o companie
canadiano-americana era interesata sa-si extinda piata proprie in Franta si in
Peninsula Scandinava. M-au contactat si am acceptat propunerea de a fi unul din
reprezentantii ei in Europa. In Franta cunosteam destule persoane din domeniu,
iar compania din Suedia nu-mi era straina. Am facut multe teste, un interviu
deloc usor. E 15 decembrie 1995, mi-am luat doctoratul, cu Magna cum laudae, la
Paris, pe 15 ianuarie 1996 eram la Otttawa, postul pe care dealtfel, sustin ca
mi l-am creat singura in toti cei 5 ani de doctorat. Compania canadiana m-a
angajat ca urmare a acestei experiente extrem de recente in domeniul unei
tehnologii de varf. Sigur, obiectivele noastre sunt in continuare calcule pentru
siguranta stocajeor deseurilor radioactive. Scenariile noastre vizeaza o
perioada lunga de tump (o suta de mii de ani) deci responsabilitatea noastra
este mare.
L.M. – Care este secretul unei asemenea reusite profesionale?
I.G. – Pasiunea, pasiunea adevarata pe langa nenumaratele eforturi fizice si
intelectuale. De mare pret este suportul si intelegerea din partea mamei si a
lui Lucian. In prezent, fac destul de des deplasari in Europa, asist la
conferinte, lucrez acasa si particip la teleconferinte, incerc sa fiu bine
documentata, mereu in lungimea de unda a evenimentului la care particip. Fac
propuneri de proiecte in urma intalnirilor in Suedia, Finlanda si Franta,
negociez, lucrez la cate 5-6 proiecte in paralel. A fost un moment in care
dorind "o viata mai linistita", pentru mine si pentru Lucian, am incercat sa
gasesc altceva. S-a soldat cu oexperienta nu tocmai pe placul meu, al nostru, si
de atunci, stiu sigur ca asta voi face pana la capat: hidrogeologie. Am ramas
consultant international.
L.M. – Si viata voastra "in doi" ? Caci amandoi aveti doctoratele, amandoi ati
trecut prin situatii stresante … A raspuns de data aceasta Lucian, dar
subliniind ca a preluat ideea Ioanei
- Nu conteaza Cat, ci Cum traiesti aceasta relatie de cuplu. Am urmat o urare ce
ni s-a facut la castorie: "Sa va iubiti si sa va rabdati !". La Paris, intimpul
doctoratelor, am fost foarte chibzuiti, amandoi fiind extrem de determinati sa
traim ceea ce visam. Au fost momente de mari incercari, dar am trecut peste ele.
Timp de 14 ani, Ioana si Lucian au trecut aceste incercari pentru ca fiecare a
inteles nevoia de implinire a celuilalt, fiecare l-a urmat cu respect si gand
bun pe celalat … Cu un suras in coltul gurii si cu o privire adolescenta, dar cu
un ton profesional, Ioana conchide:
Am facut echipa buna cu Lucian.
Iar secretul aprecierii lor, dincolo de profesionalism, este ca niciodata nu
i-au abordat pe cei din jur din inaltul titlurilor universitare, ci intotdeauna
cu smerenia si bucuria de a-si aduce aportul – prin ceea ce ei au avut norocul
sa dobandeasca – la impliniri mai mari si mai mici, dar care fac frumusetea si
utilitatea fiecarei zile din viata
|
|
