Toate formele de violenta si neglijenta in cazul copiilor ameninta dezvoltarea lor armonioasa, impidicandu-i sa devina adulti echilibrati.

·  Unde incepe violenta?
Ne putem interesa daca faptul de a pierde rabdarea, de a da cateva palme pe micul poponet, sau de a-l lasa singur in casa, constituie violenta sau neglijenta.
Linia de demarcare nu este intotdeauna foarte evidenta; trebuie facuta distinctie intre un gest exceptional si acte foarte adesea repetate care afecteaza sanatatea fizica sau psihologica a copilului.

·  Diferite aspecte ale violentei.
Aceasta nu lasa intotdeauna urme foarte vizibile…

a) Neglijenta se defineste ca faptul de a nu da ingrijirile de baza unui copil. Este drama copiilor pe care-i lasam singuri, fara supraveghere, cei care nu mananca indeajuns pentru sanatatea si cresterea lor, sau nu primesc ingrijiri medicale atunci cand au nevoie. Este cazul copiilor lasati toata ziua in fata televizorului, care nu primesc nici o afectiune si nu sunt incurajati in munca lor pentru scoala.

b) Violenta verbala si psihologica. Expresii violente ca: prostule, idiotule, fac foarte mult rau. Faptul de a ridica ochii catre ceva de indata ce un copil exprima o opinie, de a-l umili in fata altora, de a-l compara intotdeauna cu aluzii rautacioase – este violenta.
Faptul de a nu-i vorbi zile intregi, de a-l impinge atunci cand el cere sa fie mangaiat, sau de a-l impiedica sa-si vada prietenii, este de asemenea violenta.

c) A treia forma de violenta este abuzul fizic, nu este greu de imaginat: lovituri cu pumnii, picioarele, trasul de par, muscaturile, sunt cateva exemple.

·  Care sunt consecintele?
Violenta antreneaza consecinte grave la copii:
-rani fizice si diferite handicapuri;
-dificultate de a interactiva cu ceilalti: izolare, agresivitate, fuga, delicventa;
-pierderea respectului fata de propria lui persoana, imposibilitatea de a avea incredere, frica, cosmaruri, anxietate, depresie;
-tulburare de atentie si de concentratie, dificultati la scoala, intarziere in dezvoltare.

·  A fi parinte se invata.
Dupa cum stim nu exista o scoala de unde poti avea diploma: parinte. Acest lucru se invata in interactiunea cu copilul nostru: avem nevoie de multa rabdare si perseverenta.
In fata multor aspecte ale vietii cotidiene, poate fi normal pentru parinti de a resimti furie sau frustrare, dar comportamentele violente in gesturi sau exprimare sunt intotdeauna inacceptabile.
Putem fi exasperati in anumite situatii, dar daca suntem iritabili si fara rabdare, si reactionam violent asupra copilului, ar putea fi timpul de a cere ajutorul.

·  Strategii care pot fi utile:
-Resimtim cateodata sentimente de culpabilitate sau rusine pentru ca avem sentimente negative pentru copilul nostru. Discutati cu alte persoane si o sa puteti constata ca nu sunteti singuri. Putem de asemenea profita de experienta altora si sa invatam mijloacele de a rezolva conflictele.
-Trebuie sa ne dam dreptul de a face erori.
Daca intr-un moment de furie lovim un copil, putem recunoaste ca am gresit si ne cerem scuze. Aratam astfel copilului ca toata lumea se poate insela si apoi se poate indrepta.
-Incercati sa disciplinati copilul, fara a striga, aceasta inseamna a stabili reguli clare care ii arata ceea ce este acceptabil si ceea ce nu este.
O incadrare calduroasa il securizeaza si ii permite sa se dezvolte.