|
TRIBUNA NOASTRA NR. 25 FEBRUARIE - MARTIE 2001 |
Eu - roaba Agar
Marta
Barbulescu
|
Ma infatisez inaintea sufletului meu cu mainile goale si razvratirea neadormita de arsita dorului cinstit cu moarte la un pahar de amaraciune, sub umbra spinului crescut pe limba mea certata cu vrajba… Decat in mainile oamenilor mai bine sa cad in mainile Domnului, eu – roaba Agar pe genunchii careia s-a jucat pruncul iubirii si-a tras la sorti nisipurile, arsita si tacerile graitoare… S-au acoperit adancurile durerii, dar ea ramane acolo, sta la panda ca leu-n vizuina si seamana cosmare. Valuri de pulbere spulbera vantul si-am sperat ca vine ploaia; pasarile ce-mi cantau la fereastra s-au izbavit in desisul gandului neimplinit Decat in mainile oamenilor mai bine sa cad in mainile Domnului! ma infatisez inaintea spiritului meu ca un curcubeu pe-ntinsul cerului spalat cu aripi de ingeri… Sunt roaba Agar si pe genunchii mei s-a jucat pruncul iubirii si l-am ucis inainte de-a spune primele cuvinte uscate de arsita la umbra spinului crescut din taceri graitoare.
Decat in mainile oamenilor Un vartej m-a luat si m-a ridicat |
Ma-nfatisez inaintea sufletului meu cu mainile goale si razvratirea neadormita la un pahar de amaraciune cinstit cu moarte… Decat in mainile oamenilor mai bine – n mainile Domnului! eu roaba Agar pe genunchii careia a crescut pruncul iubirii, tras la sorti de nisipuri, Arsita si taceri graitoare… Ma-nfatisez inaintea spiritului meu cat un fulger pe-ntinsul cerului Pasari ce-mi cantau la fereastra inimii s-au pierdut in desisul gandurilor. Decat in mainile oamenilor mai bine sa cad in mainile Domnului! Eu roaba Agar pe genunchii careia s-a jucat pruncul iubirii… M-am ascuns in tainita uitarii voi m-ati gasit si-ati fost infruntati cu gandurile voastre lepadate ca rusinea ce nu mai are rusine… La umbra spinului crescut din tacerile Graitoare, eu roaba Agar, am ucis pruncul iubirii, inainte de a spune primele cuvinte din arsita tacerilor graitoare, la umbra spinului cat o limba de sarpe Valuri de pulbere spulbera vantul; pasari ce-mi cantau la fereastra m-au izgonit in desisul gandului neimplinit. Eu – Razvratita, ma-nfatisez inaintea sufletului meu la umbra spinului crescut in taceri graitoare… |