Victor Jackovich este co-director al Centrului European pentru Studii de Securitate George C.Marshall de la Garmisch-Partenkirchen din Germania. Este amabasador, reprezentant al Statelor Unite ale Americii pentru Europa de Sud-Est, fiind un renumit specialist in problemele Balcanilor si ale Rusiei.
Domnia Sa a facut la sfarsitul lunii ianuarie o vizita la Bucuresti, unde a avut intalniri la cele mai inalte niveluri. La conferinta cu tema "Securitatea in Europa de Sud-Est. Contributia americana si/sau europeana" de la Centrul de presa al Radiodifuziunii Romane, organizat cu sprijinul Fundatiei Euro-Atlantice "Manfred Worner", au participat numerosi militari, diplomati acreditati la Bucuresti, oameni politici, oameni de afaceri, jurnalisti. Din partea Ministerului Roman al Apararii Nationale a participat si dl. Sorin Encutescu, secretar de stat. Intrebarile numeroase si la obiect au demonstrat interesul celor prezenti, in special al oamenilor de afaceri si al militarilor, fata de aceasta problema atat de spinoasa care este securitatea, stabilitatea si in ultima instanta dezvoltarea Balcanilor.
La sfarsitul conferintei am avut sansa de a obtine din partea Excelentei Sale, dl.Ambasador Victor Jackovich o intrevedere pentru realizarea unui interviu pe tema relatiilor dintre SUA si Europa, a securitatii europene, a situatiei din Balcani si bineinteles, despre situatia din Romania
 
Care sunt actorii politici de peste ocean care doresc o decuplare a Statelor unite de Europa? Nu cred ca exista niste factori seriosi care ar dori sa faca acest lucru. De altfel, ar fi si foarte, foarte greu de facut deoarece exista relatii organice intre Europa si Statele Unite, niste relatii foarte puternice: politice, economice, comerciale, culturale si chiar etnice. Astfel incat ar fi foarte greu de produs o ruptura intre Europa si SUA.
Cred ca ceea ce se intampla acum este o reala evaluare a locului si a rolului Statelor Unite in Europa. Si o reala stabilire a rolului pe care il joaca SUA in institutiile euro-atlantice fata de rolul pe care l-ar putea avea europenii.
Si eu cred ca acest dialog firesc public privind politicile (strategiile) de urmat vine dupa secole de puternice infruntari militare in Europa, dupa cele doua razboaie mondiale si acum cel mai grav conflict din Balcani. Si atunci este foarte natural sa existe un dialog public si o noua reevaluare a rolurilor.
Dar aceasta nu implica o izbucnire a fortelor care ar dori sa schimbe radical relatiile dintre SUA si Europa, care sunt de fapt foarte puternice si probabil pe linia unui foarte puternic parteneriat.
 
In ce masura crearea unei identitati de securitate proprie pentru Uniunea Europeana reprezinta un pericol pentru coeziunea NATO?
Aceasta ar putea reprezenta un pericol pentru NATO numai daca se va dezvolta in directie diferita. Ceea ce se vede acum este o dezvoltare incurajatoare si politica dusa de guvernul meu, este de incurajare a dezvoltarii europenilor. Si guvernele europene vorbesc din ce in ce mai mult despre probleme de securitate, cautandu-si mijloacele de a-si dezvolta capacitatile.
In acest sens am constatat in complexul de evenimente din Balcani ca intre capacitatile militare americane si cele europene exista o mare discrepanta. Si aceasta trebuie rezolvata de europeni prin dezvoltarea capacitatilor existente. Credem ca si in viitor, daca vor exista situatii precum celei care a fost in Balcani, ne vom uni cu europenii. De aceea, consider ca orice activitate pe care o fac europenii pentru a-si largi capacitatile militare este binevenita. Dar in acelasi timp, orice activitate care contravine principiilor NATO este negativa si noi o dezabrobam.
Deocamdata cred ca este prea devreme sa prevedem o separare a fortelor militare europene ca fiind opuse intereselor NATO. In viitor este posibil ca fortele NATO si UE sa se dezvolte in paralel si sa conlucreze.
 
In ce masura Statele Unite vad o ameliorare a relatiilor Frantei cu SUA?
Cred ca in ceea ce priveste politica noastra externa avem un mare respect fata de Franta, fata de rolul jucat de ea in constructia si reconstructia post-belica a Europei, fata de rolul pe care l-a jucat aceasta tara de-a lungul istoriei. Cred ca orice tara trebuie sa–si apere interesele nationale. Si noi facem acelasi lucru, ca orice alta tara. Ar fi nerealist sa presupunem ca exista puncte de vedere absolut identice intre guvernele diferitelor tari, intre diferitele popoare. Asa si francezii au punctul lor de vedere, noi avem punctul nostru de vedere. Dar in cele mai multe chestiuni legate de politica, securitate, economie cred ca exista intre noi mai multe acorduri decat dezacorduri.
 
Dar credeti ca exista totusi o ameliorare vizibila, avand in vedere faptul ca Franta era vazuta ca opunandu-se intruziunii SUA in Europa?
Nu sunt foarte sigur ca inteleg bine intrebarea, pentru ca s-au purtat de multe ori discutii la diferite niveluri la NATO, Consiliul Europei sau la OSCE. Totdeauna am participat la acele discutii si am avut puncte de vedere diferite, asa cum am mai spus. Dar subliniez: cand este vorba de securitatea, coeziunea euro-atlantica, sau cand se pune problema prosperitatii pietei libere, cand se pune problema parteneriatului euro-atlantic se creeaza in mod firesc o alianta. Si cred ca in acest sens exista mult mai multe acorduri decat dezacorduri. Iar in cazul in care totusi dezacordurile exista este mai degraba o problema de perceptie. Faptul ca exista divergente intre punctele de vedere este urmarea fireasca a dezvoltarii fiecarei tari care in final isi apara interesul national. Acesta este lucrul la care trebuie sa ne asteptam.
 
Care este pozitia SUA fata de viitorul Europei? Este importanta oare pastrarea actualei realitati a UE care este caracterizata prin predictibilitate si prin performantele democratice si economice? Care ar fi frontierele acestei federatii?
Comunitatea Europeana se extinde. Si cand spun comunitatea europeana inteleg prin aceasta, comunitatea statelor care impartasesc principiile si valorile europene. Aceasta comunitate creste. Nu demult a avut loc la Comisia Europeana o discutie aprinsa asupra comunitatii europene ca institutie. S-a pus problema acceptarii de noi membri si recunosc ca acelasi gen de discutii s-a purtat la NATO acum trei ani cand s-a pus problema acceptarii in NATO a trei state europene.
Cred ca este foarte important ca Europa sa fie libera, sa aiba alegeri democratice, sa fie unita, sa fie integrata in propriile valori. De asemenea credem ca orice parte a Europei trebuie sa participe la acest proces, inclusiv tarile din Sud-Estul Europei. In ciuda crizelor din aceste tari si a complexitatii situatiei noi credem ca aceste tari trebuie sa fie incluse in acest proces. Daca o parte a Europei va fi omisa sau lasata in afara acestui proces, daca de exemplu zona de Sud-Est a Europei este lasata sa mearga mai departe pe calea instabilitatii, lipsei de securitate si probabil chiar pe cea a conflictelor, nici restul Europei nu va fi libera, unita si democrata cu adevarat si nici nu va putea fi realizata integrarea europeana. Iar toate acestea ar avea o puternica influenta negativa asupra structurilor euro-atlantice, asupra relatilor dintre Europa si America si asupra bunastarii tuturor. Acesta este motivul pentru care sustinem integrarea europeana, mai ales a tarilor din Sud-Estul Europei.
 
Dvs. vedeti in viitor niste State Federale ale Europei sau Uniunea in structura pe care o are in prezent?
Cred ca acesta este un punct de vedere al europenilor, lucru care este posibil sa fie realizat candva in viitor. Noi nu suntem membri U.E., ci suntem membri ai acelor organizatii care tin de comunitatea euro-atlantica. Deci noi nu putem propune nici un fel de solutii sau o anume configuratie politica a continentului european. Putemiin schimb sa discutam despre o etapa sau o faza a dezvoltarii europene, care sa se realizeze poate mai tarziu.
 
Totusi in viitor, pana unde credeti ca s-ar putea extinde frontierele Europei? De fapt, dupa opinia Dvs., pana unde se intinde Europa?
Pentru mine, avand in vedere globalizarea intregii lumi, fapt posibil si prin comunicarea prin Internet, prin mijloace media personale si prin alte surse de informare si pentru ca exista un asa amplu dialog public care implica toata lumea si unde toata lumea poate vorbi despre viitorul omenirii, conceptul de a fi european cred ca exista mai mult in mintea oamenilor decat geografic. E ca si cum in SUA ai vrea sa stabilesti clar cine este newyorkez si cine din alt stat. Este aici vorba mai mult de o functie a gandirii decat de un reper geografic. Cred ca acelasi lucru se poate aplica si in Europa. Problema nu se pune unde sunt granitele Europei, ci unde sunt granitele valorilor si principiilor euro-atlantice. Iar principiile sunt vazute in sens larg deoarece ele par sa-si aiba originea in timpul universal si ca intre aceste valori exista convergente si identitate in cele mai indepartate colturi ale lumii. Deci repet, nu este o problema de geografie ci este o problema de impartasire umana a acelorasi valori si principii.
 
Dar Rusia are sanse sa faca parte din Uniunea Europeana in viitorul apropiat?
Viitorul Rusiei depinde de directia pe care o va urma ea si de locul in care vrea ea sa ajunga. Noi nu ne temem de o Rusie puternica, daca Rusia va deveni o putere democrata care va avea relatii decente pe plan intern si daca aceste relatii vor fi stabilite si cu statele vecine. Daca despre o astfel de Rusie este vorba, nu avem nici un motiv sa ne temem ca Rusia este puternica. Dar daca Rusia alege alta cale de dezvoltare si nu stabileste relatii decente nici pe plan intern, nici pe plan extern, fie ca nu are relatii bune cu vecinii, sau nu are un rol constructiv in structurile euro-atlantice, europene sau mondiale din punct de vedere al initiativei politice, atunci, bineinteles Rusia va fi o problema.
Dar, dupa cum am spus, cred ca si europenii au probleme. Prin istoria sa, Rusia apartine Europei. Dar in acelasi timp, ea este putin separata si cred ca am fi naivi daca am crede ca intram acum intr-o era de aur si sa consideram totul ca pe o mare familie. Daca istoria este un ghid, ceea ce cred ca si este, ceea ce putem spera, este o Rusie care are multe valori comune cu Europa si cu structurile euro-atlantice, inclusiv cu America, dar, o Rusie care in acelasi timp isi apara interesele. Dar ceea ce ne intereseaza sa facem este sa creem o baza pentru a putea intelege Rusia si pe rusi, ca sa putem avea mai multe lucruri comune decat conflicte. Si eu cred ca acest lucru se poate realiza.
Inca o data, daca istoria este un ghid, si s-a dovedit in nenumarate situatii, de fapt astazi exista mai multa cooperare intre Rusia si tarile din sud-estul Europei, relatii, care, speram sa se pastreze si in viitor.
 
Totusi Rusia se opune total extinderii NATO, pozitie pe care o sustine cu orice ocazie. In plus, Rusia vede o cooperare numai in cadrul OSCE. Ce se poate face impotriva acestei opozitii? Se poate face oare ceva daca Rusia nu doreste extinderea NATO? Si eu ma gandesc in primul rand daca Romania va avea sanse sa intre vreodata in NATO, in aceste conditii?
Am spus deseori ca Rusia si Moscova nu au de ce sa se teama de extinderea NATO, pentru ca NATO este in schimbare, ea nu mai este astazi o structura strict militara, ci o asociatie politica. Si ca organizatie politica ea este interesata in dezvoltarea valorilor democratice si universale a democratiei si drepturilor omului. Si pe langa aceasta ea este interesata de bunastarea oamenilor si de progresul economic. Deci NATO este in favoarea acelorasi valori pe care Rusia le va impartasi, probabil in viitor. Inca o data, ar fi o naivitate sa ne gandim ca Rusia si poporul rus ar fi extrem de incantati de extinderea unei aliante ale carei obiective politice si militare anterioare au fost apararea aliatilor impotriva unui atac al armatei ruse. Pe de alta parte, astazi nimeni nu isi mai poate inchipui ca ar mai putea exista un asemenea atac, pentru ca nu exista situatia care sa-l creeze, iar astazi, intreaga structura a relatiilor dintre Rusia si America este total diferita.
Astazi putem spune ca si razboiul rece s-a terminat, si razboiul fierbinte s-a terminat.
De fapt, cred ca incercarile noastre de a convinge Rusia ca nu are de ce sa se teama de extindere sunt partial un succes, dar numai partial. De aceea nu ma surprinde de loc faptul ca Rusia continua sa se opuna extinderii, ceea ce creeaza o tensiune fireasca intre Rusia si statele care vor sa adere la Alianta.
Tot ce pot sa spun este ca vom continua eforturile de a convinge Rusia ca acest lucru nu este si nu trebuie sa fie o problema. Ceea ce asteptam noi este extinderea in intreaga lume a unor valori care pot contribui la stabilitatea relatiilor cu vecinii, la stabiliatea relatiilor dintre Rusia, Europa si America.
 
Cum vedeti cooperarea dintre SUA si Uniunea Europeana in ceea ce priveste stabilirea unei politici externe comune fata de Rusia?
Cred ca suntem intr-o perioada in care poporul american a trait o experienta in care SUA au oferit diferite baze si sisteme de ajutorare a Rusiei si fostelor republici sovietice. Iar acum, urmeaza o perioada in care, in mod firesc, americanii vor cere socoteala guvernului american asupra rezultatelor acestui experiment. Repet, nu trebuie sa ne facem iluzii ca cineva poate pur si simplu sa mearga sa ofere ajutoare din pura prietenie. Cu toate acestea, suntem foarte convinsi ca orice ajutor si asistenta acordate Rusiei de catre SUA inseamna o contributie la propria noastra securitate si stabilitate. Ceea ce inseamna si securitatea comunitatii euro-atlantice inclusiv a Rusiei. Este firesc pentru poporul american ca din cand in cand sa evalueze ce se intampla cu sistemul, cu ajutoarele si sa faca recomandari guvernului, pentru ca acesta, in final, le va respecta si le va urma. Pentru ca asa este intr-o democratie: pot avea loc schimbari de directie sau pot fi aduse ajustari politicilor publice. Iar in ceea ce priveste stabilirea unei politici externe comune cu a SUA cu UE fata de Rusia, ca sa fiu sincer, acum este prea devreme pentru a aprecia ce se va intampla.
In America exista o noua administratie, mult prea noua pentru a prevedea cum se vor reflecta toate acestea asupra strategiilor noului guvern. Dar dialogul public aflat in derulare cu cetatenii Americii este vibrant, real si sanatos.
 
Cum vedeti evolutia, in urmatorii 3-4 ani a spatiului fostei Iugoslavii? Credeti ca provincia Kosovo va putea fi pastrata ca autonoma in cadrul Serbiei? Daca nu, care va fi statutul ei, un nou stat sau o noua componenta a unei Albanii Mari?
Procesul de gasire a unei identitati a fostei Iugoslavii si procesul de dezintegrare a Iugoslaviei sunt in plina desfasurare. Este acelasi proces care a inceput in urma cu 10-15 ani. Dar, in acelasi timp, este greu de prevazut sfarsitul lui. Iugoslavia a fost o federatie formata din 8 republici din care o parte au devenit state independente recunoscute de UE, altele, recunoscute de SUA. Unele nefiind recunoscute de nimeni. Si este foarte greu sa afirmi ca procesul se va opri intr-un an sau doi. Nu putem fi siguri de nimic deoarece este vorba de o dinamica interna. Stiu ca trebuie sa se ajunga la o rezolutie in Kosovo, tinand cont de obligatiile si acordurile internationale dar luand in considerare si vointa si determinarea oamenilor. Nu va fi usor de ajuns la o concluzie. Toate lucrurile trebuie considerate ca un intreg, avand in vedere, totodata si mentinerea sau incercarea de a mentine securitatea si stabiliatea. Cred ca acestea inseamna ca SUA, Europa si alte organizatii internationale se vor implica si angaja in aceasta regiune pentru urmatorii 3-4 ani. Cred ca acesti 3-4 ani vor fi foarte intens angajati in regiune. Dar si cu implicarea foarte profunda a organizatiilor internationale din Sud-Estul Europei, exact pentru motivul ca ne-am saturat de atata razboi si sange si pentru ca in aceasta zona am facut investitii pe care trebuie sa le protejam. Iar toate campaniile asupra Kosovo (de bombardamente), ne permit sa afirmam ca am facut ceva pentru Kosovo, ca am facut suficient.
Problema este ca in regiune exista o dinamica interna, continua. Iar singurul raspuns la aceasta este democratizarea si normalizarea. Probabil ca aceasta este cheia: normalizarea si democratizarea Serbiei. Deci, daca se intampla acest lucru, Serbia va juca un rol extraordinar in regiune si va putea influenta viitorul proces din Iugoslavia.
 
Si totusi credeti ca provincia Kosovo are sanse sa ramana in Serbia sau se va separa dupa cum doresc albanezii kosovari?
O decizie privind statutul provinciei trebuie sa se ia foarte repede, dar in acelasi timp este imposibil sa prevedem ceea ce se va intampla.
Ironia este ca prin prezenta masiva a comunitatii internationale, Kosovo se opune Serbiei. Iar aceasta si datorita faptului ca prin prezenta internationala masiva, fiind ajutata sa-si puna la punct institutiile democratice, Kosovo a progresat in multe privinte, nu in toate, fata de Serbia. Astfel ca in prezent asistam la o adevarata intrecere. De aceea, trebuie dezvoltate toate aceste institutii si procese democratice si in Serbia. Comunitatea internationala trebuie sa se adreseze direct si poporului sarb pentru a stabili o egalitate a progresului, a miscarii de apropiere de comunitatea europeana si in Serbia. Fara aceasta se va crea o disparitie intre aceste entitati si vor fi foarte mari probleme de colaborare intre ele.
 
Credeti ca un Kosovo autonom ar putea fi periculos pentru zona? Pentru ca el i-ar putea antrena in acest vartej si pe cei peste 30 la suta de albanezi din Nord-vestul Macedoniei vecine, care doresc separarea si autonomia. In felul acesta s-ar putea crea conditiile de formare a unei Albanii Mari? Si ce ar insemna o Albanie Mare pentru zona?: un lucru bun sau rau?
Nu cred ca viitorul Balcanilor inseamna existenta unor state mari: Serbia Mare, Macedonia Mare, Albania Mare sau altele. Si cred eu ca majoritatea guvernelor democrate din zona inteleg acest lucru. Eu subscriu acestui punct de vedere.
Pe de alta parte, exista destula autonomie in Kosovo si suficienta autoguvernare.
Scopul comunitatii internationale este sa asigure ca lucrurile acestea sunt duse mai departe pe baze democratice. Nu putem prevedea viitorul, dar este un mod de dezvoltare si noi suntem interesati de securitate si stabilitate ca elemente indispensabile ale integrarii europene. Si aceasta este tot o intrecere. Exista o tensiune creata de faptul ca in timp ce noi sustinem aderarea, in paralel, se produce dezintegrarea in Europa de sud-est. Este un scop foarte indraznet faptul ca vrem sa realizam integrarea in conditiile unei fragmentari continue in Balcani. De vreme ce este imposibil sa prevedem ce se va intampla in Kosovo, este imposibil sa prevedem ce se va intampla in Macedonia, in Serbia sau in alte regiuni vecine. Cred ca indiferent ce vom face in viitor, va trebui sa actionam pe baze regionale, nu sa avem in vedere numai o zona mica din sud-estul Europei, incercand sa facem din ea o baza, ca de exemplu Bosnia sau Kosovo. Cred ca trebuie sa consideram regiunea ca un intreg, urmarind stabilitatea si securitatea ei. Numai pe baza regionala vom avea garantia stabilitatii si durabilitatii in viitor.
 
Care ar fi pasii de politica interna si externa ai actualului guvern al Romaniei care ar putea asigura integrarea tarii in NATO, in cazul unei eventuale extinderi?
Cred ca pe plan intern, guvernului Romaniei i se va recomanda sa mearga pe calea continuarii reformelor politice, economice, militare. In domeniul militar se impune subdimensionarea , restructurarea fortelor militare, modernizarea si realizarea posibilitatilor de functionare a interoperabilitatii si sa continue cu participarea pe care deja am constatat-o. Romania trebuie sa se implice in eforturile de mentinere a pacii, ceea ce si face.
Trebuie sa continue.
In domeniul economic, sa realizeze un mediu macroeconomic stabil. Si cred ca se straduieste sa realizeze acest lucru. Romania este o tara cu o rata mare a inflatiei, cu o rata mare a somajului, lucruri care trebuie eliminate sau cel putin reduse. Guvernul trebuie sa continue privatizarea. Pe scurt, trebuie sa realizeze un grad de stabilitate pe plan intern, la nivelul institutiilor si a institutiilor de stat, bineinteles. Pe langa acestea, Romania poate avea o contributie foarte importanta in comunitatea internationala. Si din acest punct de vedere, acordam un mare credit aspiratiei de aderare la NATO sau la alte institutii. Continuand sa ramana activa in organizatiile internationale, prin preluarea presedintiei OSCE, Romaniei i se ofera o ocazie de a-si aduce o mare contributie in Balcani, in alte regiuni, cum ar fi fostele republici sovietice unde OSCE are misiuni active. Odata ce va adopta standardele practic identice cu cele din UE, ea are sanse sa devina parte a sistemului comunitar si poate ajuta la armonizarea relatiilor dintre statele membre.
Cred ca oportunitatile Romaniei nu sunt numai pentru a reforma si a continua reformele pe plan intern (economic si militar) ci pentru a-si aduce contributia pe plan international, fapt care poate fi util cand se va pune problema primirii de noi membri.
 
Ati avut o intalnire cu dl.Iliescu, presedintele Romaniei. Care este semnalul pe care l-ati transmis si pe care l-ati primit din partea actualului presedinte?
Am fost onorat sa particip la o intalnire cu dl.Iliescu, cu primul ministru precum si cu alte personalitati, cu alti ministri. In general, discutiile s-au purtat in jurul acelorasi teme: continuarea procesului de reforma in Romania si aspiratiile Romaniei de a-si aduce o contributie utila si productiva pe plan extern prin organizatiile internationale.
I-am adresat presedintelui o invitatie speciala sa viziteze Centrul Marshall pentru Securitate Europeana, unde sunt director asociat. Aceasta este o institutie germano-americana care realizeaza studii de securitate, instruiri pentru liderii europeni. I-am adresat aceasta invitatie pentru a vedea cum lucram si care sunt relatiile noastre cu Romania
 
Cum vedeti situatia minoritatilor din Romania?
Aceasta este o problema care tine de drepturile omului, chiar daca fiecare guvern se ocupa de problemele minoritatilor sale nationale. Poate fi o problema de democratie interna. In SUA si in comunitatea internationala asteptam ca intr-o democratie matura, drepturile membrilor minoritatilor sa fie egale cu cele ale tuturor cetatenilor tarii. Situatia difera de la tara la tara, fiecare avand solutii proprii. Uneori solutiile sunt teritoriale, alteori sunt mai integrative. In SUA sistemul este integrativ. Toti se adreseaza acelorasi institutii ale statului. Si in SUA exista minoritati, mai multe decat oriunde in alta parte. Probabil ca toti suntem minoritati. 50 la suta din populatia Americii este europeana, cum este cazul Californiei. Dar traind in acelasi stat, in aceeasi societate nu avem teritorialitate, de aceea intre Europa si SUA sunt diferente. Dar acest aspect este parte integranta a procesului de politica interna: o atitudine matura fata de problemele minoritatilor, de includere a acestora si a opiniilor lor in politicile publice. Problema minoritatilor din Romania este o problema a guvernului Romaniei si ea priveste stabilitatea si securitatea interna.
 
Care va fi pozitia administratiei Bush fata de includerea Romaniei in NATO?
Mi-e teama ca voi raspunde foarte pe scurt pentru ca s-a instalat numai de foarte putin timp si este foarte greu sa prevezi. Cred ca nu va face decat sa continue politica anterioara si noi suntem in favoarea tarilor care au reusit procesul de reforma interna si a tarilor care si-au adus o contributie la securitatea euro-atlantica si regionala. Cred ca in viitor vom putea vorbi mai in detaliu despre problema Romaniei.
 
Cand credeti ca va avea loc primirea de noi membri in NATO?
Nu exista un program, un calendar pentru astfel de evenimente, primirea depinde de o serie de factori intre care primordial este programul inregistrat de fiecare tara. Exista un plan de aderare, asa numitul plan MAP dezvoltat intre NATO si fiecare candidat. Intre NATO si Romania s-au redactat acorduri care arata ce trebuie facut pentru a deveni membru al NATO. Sunt si factori care nu depind de tarile respective ci de configuratia globala a factorilor politici la momentul in care se pune problema extinderii.
Nu este o simpla problema de calificare ci o problema de coeziune intre statele membre. Alianta va analiza situatia si in functie de aceasta va stabili cursul procesului. Succesul reformei dintr-o tara este doar unul din elementele de acceptare ca membru NATO.
 
In ce masura Serviciul Roman de Informatii corespunde conditiilor de extindere a NATO ?
In general trebuie sa existe o foarte buna prezentare a Romaniei in strainatate, dar in acelasi timp sa faca cunoscute si opiniile publicului larg. Multi americani nu stiu nimic despre Romania desi in America exista multi romani.
Cand spui America o asociezi imediat cu un stereotip, cu anumiti factori istorici. Este nedrept fata de Romania ca nu se intampla acelasi lucru. Cred ca trebuie sa depuneti eforturi constante pentru imaginea Romaniei, a realitatilor din Romania, a opiniei publice. Si cand spun opinia publica nu ma refer numai laude ci si critici. Daca vreti sa impresionati guvernul unei tari democratice, in paralel cu discutiile la nivel oficial, trebuie sa depuneti eforturi constante pentru a pastra legaturile cu poporul respectiv, cum ar fi poporul american si sa-i prezentati imaginea Romaniei asa cum este ea. Acest lucru ar putea avea un rol decisiv pentru ca guvernul american, de exemplu, sa adopte anumite decizii din care sa reiasa ca intre cele doua state si popoare exista armonie.