|
TRIBUNA
NOASTRA |
UN DOLAR PENTRU UN PENSIONAR...
|
In Romania la ora actuala sunt sase milioane de pensionari. O parte dintre ei datorita pensiilor mai mult simbolice sunt la limita existentei lor. Pensii de 70-80 de mii de lei, acopera doar costul painii pe o luna. Fiind in Romania am vazut o femeie in varsta ce statea jos in fata magazinului Bega(Timisoara) cu o basmaluta asezata in dreapta ei, pe care erau insirate niste sute de lei si privea undeva in gol.... Intotdeauna am pus si eu cate ceva in palariile acestor oameni, fara sa incerc sa-i judec de ce au ajuns asa, sau ce fac cu banii castigati in acest fel, dar de data aceasta am fost surprinsa sa aflu ca nu aveam in fata o cersetoare... Dupa ce am facut cativa pasi m-am intors si am intrebat « ce faceti aici maicuta ? » Era imbracata curat si ma privea cu ochi tristi si buni, « esti asa saraca ? » « Nu », mi-a raspuns ea cu demnitate, « multumesc lui Dumnezeu, la cei 84 de ani ai mei sunt sanatoasa, imi duc singura grijile, am o casuta si o gradina, dar ..nu am bani de paine ». « Nu am bani de paine » sunt cuvinte cutremuratoare spuse cu convingere si demnitate. Dupa ce a vazut ca ma interesez de ea si ii iau adresa, si-a dat seama ca are in fata o persoana dispusa sa o ajute intr-un mod diferit, putea sa profite de ocazie sa se vaite, sa incerce sastarneasca mila, sa ceara ajutor, dar nu a facut nimic din toate astea, iar dupa ce i-am pus in mana pe care o tinea cuminte in poala, fara sa faca un gest de a o intinde spre mine, o suma mai substantiala, m-a privit cu bunatate si a spus : « Dumezeu sa te rasplateasca », intr-adevar ce putea spune mai frumos si mai bun... Un altul pe care l-am intalnit pe strazile Timisoarei cersind, este veteran de razboi. Este un om deosebit de bland, Boncu Costica, asa il cheama, se intreaba el care are o pensie de 70 de mii de lei, pentru a cui casa, pentru al cui pamant a luptat el pe front. Precum ei sunt zeci de mii in Romania. Oameni ajunsi in amurgul vietii lor, dupa o viata de truda, sa cerseasca. Vazandu-i, in sufletul meu se amesteca revolta si disperarea neputintei. Vorbind in stanga si in dreapta am aflat de oameni de suflet si demintate care au pus bazele unei asociatii si misiuni de caritate CATACOMBE. Abvand deviza « Celor mai nevoiasi ca noi », membrii asociatiei contribuie material cat si spiritual prin colectarea de fonduri si bunuri materiale in beneficiul celor defavorizati. Cunoscandu-i pe membrii inimosi ai acestei asociatii am inteles ca idealurile mele corespund cu ale lor. Revenind in Canada, unde locuiesc, am inceput actiunea umanitara de ajutorare a oamenilor in varsta din Romania. O serie de ziare au inceput sa popularizeze apelul meu de a-I ajuta pe cei in suferinta. Fiecare dolar poate sa asigure ceva din strictul necesar a unui urgisit de soarta. Fiind generosi o sa descoperiti bucuria de a darui, bucuria de a ajuta pe semenul nostru. |