TRIBUNA NOASTRA
anul 2 • nr. 23, octombrie - noiembrie  2000

In anii 1990 Romania avea in domeniul turismului o infrastructura ce putea sa satisfaca un turism de masa atat din tara cat si din strainatate. Pe parcursul ultimilor decenii s-a construit o baza materiala, la mare, la munte si in statiunile termale, de zeci de miliarde de dolari. Bani ce proveneau din munca celor multi.

In aceasta baza materiala o mare parte din populatia tarii si-a petrecut vacantele, iar pentru Guvern care promova turismul international, era o sursa de venituri in devize straine.

 Odata cu schimbarile sociale ce au avut loc dupa revolutia din decembrie 1989 ne asteptam ca industria turismului sa se ajusteze cel mai rapid intr-un nou context socio-economic. Dar nu a fost sa fie. Firesc ar fi fost ca o mare parte a bazei materiale sa fie privatizata imediat, iar pentru partea ce nu se putea privatiza, statul sa continue sa-si asume raspunderea gestionarii.

Guvernantii timpului au ales o solutie de compromis « locatia de gestiune ». Formula care era vehiculata sub aspect teoretic inca din perioada regimului comunist. Aceasta forma de gestionare a dus in mare parte la exploatarea bazei fara a-i acorda intretinerea necesara pentru a-i asigura o functionare pe termen indelungat. Rezultatele sunt vizibile. Hoteluri, restaurante, centre de tratament distruse si jefuite. Turismul in Romania ar fi putut in mod firesc sa contribuie la bunastarea natiunii dar a scazut in mod dramatic. Nu mai exista o baza materiala corespunzatoare si nici “relatiile publice” necesare pentru promovarea tarii in exterior. Din 1994 organizam periodic, prin firma pe care o conduc, Continental Tours din Montreal, grupuri de agenti de voiaj din Canada, in ideea promovarii Romaniei turistice. In felul acesta am putut sa observ deteriorarea de la an la an, a infrastructurii si organizarii turismului romanesc. Fenomenul fiind cel mai evident pe litoralul Marii Negre.

In anul acesta am organizat un grup de anvergura in colaborare cu linia aeriana TAROM, poate singura institutie a Romaniei care are o politica coerenta de promovare a tarii sub diverse aspecte si Agentia de voiaj “Triunghiul din Bucuresti”. Am putut sa observ o ameliorare semnificativa a retelei de drumuri. Au aparut mici unitati turistice private care corespund cerintelor turismului modern ; insa cu capacitate extrem de redusa. Unele hoteluri au fost privatizate si reamenajate. Dar cea mai mare parte a bazei materiale, mai ales in statiunile termale si pe litoral nu corespund normelor elementare de folosinta. Preturile sunt exorbitante in comparatie cu ceea ce pot sa ofere. De aceea o mare parte dintre romani au ales sa-si petreaca vacantele pe litoralul Turciei sau al Greciei unde la un prêt mult mai convenabil au servicii corespunzatoare.

Turismul international, cu exceptia Israelului si a tarilor limitrofe, este nesemnificativ. Ma intreb de ce intr-o tara cu climat echilibrat, ce poseda toate formele de relief de la Muntii Carpati la Delta Dunarii, pana la litoralul Marii Negre, cu un popor harnic si tolerant, ce si-a pastrat existenta de peste 2000 de ani, nu exista o organizare corespunzatoare.

Oare nu cumva cei care conduc destinele acelui pamant sunt mai mult manati de orgolii si sete de inavutire decat de spiritul gospodaresc si dragostea de neam ?

Suntem in pragul alegerilor, dragi compatrioti romani, chibzuiti bine inainte de a desemna pe cei care sa va conduca in urmatorii ani. Tara are nevoie de gospodari cu simtire de neam.