TRIBUNA NOASTRA
anul 2 • nr. 20 - 21, aprilie -iulie  2000

De regula, cronica unei carti se face avand in fata o noutate editoriala. Culegerea de eseuri a doamnei Zoe Torneanu- Vasiliu cuprinde articole publicate de-a lungul a sase-sapte ani in doua magazine romanesti, din New York si din Montreal.

Ar trebui sa socotim prin urmare, ca elementul noutatii lipseste. Lucru adevarat doar in parte. Fluxul de imigranti din Romania, in crestere, difuzarea limitata a magazinelor de au publicat eseurile cu pricina fac, prin forta imprejurarilor, ca textele respective sa reprezinte o noutate pentru multi dintre noi.

De aceea, a semnala volumul « Din Canada, cu durere » publicul romanesc nu ni se pare  ceva superfluu. Primul lucru pe care il remarcam este criteriul dupa care sunt grupate articolele- cel tematic si nu cel cronologic. S-ar putea aduce chiar un repros din acest punct de vedere : am resimtit lipsa unei precizari a datei de aparitie. Ar fi fost un indiciu asupra evolutiilor opiniilor autoarei, evolutie interesanta daca este privita in paralel cu evolutia evenimentelor din Romania post-decembrista.

Cu toate acestea, incercand sa ne punem in locul domniei sale, am inteles ca sistematizarea pe tematici este chiar mai utila. Aceasta deoarece ea ii inlesneste cititorului orientarea, in sensul ca, grupate astfel, articolele se incheaga mai bine, dand deseori senzatia unui angrenaj intru totul functional. « Quo vadis, Romania ? »- titlul primului capitol, pune aceasta intrebare tuturor :cititorilor, electoratului, partidelor politice, guvernantilor. O intrebare pe care o sustine abordand tema democratiei, relatiile interumane, pentru a ajunge la o dilema a carei artificiozitate o demonstreaza : « Monarhie constitutionala sau republica socialista ? »- dilema care prevesteste capitolul urmator :

« Numai monarhia salveaza Romania »

Aici, doamna Zoe Tornenu-Vasiliu se, ca sa zicem asa, dezlantuie. In intelesul pozitiv al cuvantului. Convinsa ca in chip asemanator solutiei adoptate in 1866, iesirea din marasm a Romaniei se poate produce numai eliminand straturile succesive de ilegalitati, tradari si ilegitimitate care s-au depus peste viata publica romaneasca. Si aceasta eliminare trebuie sa duca la revenirea in punctul de plecare al ultimilor 53 de ani- la forma monarhiei constitutionale, singura formula legitima, intrucat uzurpatorii comunisti au indepartat-o prin forta unei armate zise « aliate », pe hartie, dar « de ocupatie » in fapt. Adica prin metode nicaieri acceptate in lumea civilizata, de unde si ilegitimitatea efectelor lor.

Evident, ideea de ilegitimitate, de care se lega monarhia constitutionala in Romania, conduce direct la ideea reunirii teritoriilor cotropite la patria mama. De unde si titlul ultimului eseu din acest capitol : « Pe-al nostru sterag sa scriem unire ! »

Desigur, revazand arhiva personala, doamna Zoe Torneanu-Vasiliu nu putea rezista tentatiei de a adauga cel de-al treile capitol :

« Zambete cu Mona Lisa »

Daca nu toate eseurile cuprinse aici pot primi eticheta de « politice », asta nu inseamna ca ele ar fi deplasate in context. Am zice chiar dimpotriva, deoarece el ne dezvaluie un intelect vivace si un suflet ultrasensibil. Cu alte cuvinte, ne arata o scriitoare in deplina stapanire a mijloacelor sale artistice, dupa cum dau o si mai mare credibilitate ideilor si rationamentelor prin sinceritatea pe care o degaja.

 Cartea « Din Canada, cu durere », fara a fi o lucrare unitara are consistenta in alcatuirea ei, ne face sa ne punem intrebari si sa cautam raspunsuri dincolo de ceea ce politica « creearii omului nou » s-a straduit sa ne sape in minte si in comportament. Eseurile se ridica in mod convingator impotriva logicii fortate a unui « statu quo » pe care urmasii regimului comunist incearca sa il perpetueze....