TRIBUNA NOASTRA
anul 2 • nr. 19, MARTIE 2000

Daca unii il asteapta pe Mesia de mii de ani, in comunitatile romanesti din Canada se discuta de vreme indelungata despre « nevoia » unui unificator.

Ideea unui soi de « guru » care sa insufle liniste peste sufletele noastre este, de fapt, produsul mintilor « luminate » pe pe cheiul Dambovitei. Ea, ideea, nu este recenta si isi are sorgintea in epoca « geniului Carpatilor ». Epoca in care se fabricau, la Bucuresti, tot soiul de asociatii, uniuni, fundatii, academii, federatii, forumuri, care erau transplantate, apoi, in Occident prin marionetele regimului. Marionete carora li se punea firma de « lider ». Asa se face ca, prin anii 80, un asemenea « lider » raporta din Canada ca romanimea toata, din Quebec la Vancouver, se afla sub controlul sau.

Bineinteles ca existau si lideri adevarati. Dar acestia nu se zbateau sa iasa in fata pentru onoruri si avantaje ci cautau sa tina sus steagul anti-comunismului, drept care erau atacati cu toate mijloacele, etichetarea lor ca « tradatori » si « factori ai indepartarii romanilor de tara » fiind doar cateva dintre ele. Aceasta deoarece pleava rosie care stapanea in Romania se considera pe sine insasi « tara ». Pentru aceasta pleava nu avea nici o importanta faptul ca acei oameni inimosi si altruisti au construit biserici, scoli, case de cultura si respirau romanism prin toti porii fiintei lor.

Nu, ei erau « tradatori » !!!

In schimb, marionetele faceau naveta spre Romania. Se bucurau de toate onorurile si solicitudinea.

De la gazduirea in hoteluri de varf la bairamuri si dame de companie, totul le era oferit cu generozitate, doar erau prietenii regimului !

In colaborare cu serviciile secrete romanesti- vedeti scrierile lui Ion Pacepa- obtineau vize de emigrare pentru protejati. Vize in schimbul carora protejatii le plateau bani grei. Un sistem care facea casa buna cu cel de « vanzare » a etnicilor germani si evrei.

Bineinteles, astfel de operatiuni murdare primeau o eticheta de noblete, prin prezentarea lor ca « sprijin pentru reintegrarea familiilor ».

In cadrul celorlalte preocupari ale marionetelor, manipularea conotatiilor in scopurile urmarite de Bucuresti purta denumirea de « intretinere a spiritului de neam in legatura directa cu tara » !

Marionetele erau prezentate la radio si la televiziune, in Romania, ca sefi absoluti ai romanilor din tarile unde « isi desfasurau activitatea » si contribuiau, prin minciuna la care se faceau partasi, la propagarea ideii false potrivit careia comunitatile romanesti din strainatate ar fi sprijinit regimul din Romania si politica lui…

In majoritatea cazurilor ei erau- si sunt – inconjurati de exponentii unei anumite categorii. Colaboratori directi sau indirecti ai Bucurestiului, marginali proveniti din cei cu o pregatire elementara, inadaptati sau din categorii profesionale fara sanse de realizare in Occident. Intr-un cuvant, cei mai susceptibili de a fi manipulati.

Casele marionetelor s-au dovedit a fi un fel de hanuri, unde o mica parte din contributiile banesti ale celor binecuvantati cu vize de emigrare au fost puse « la bataie » pentru a-i ghiftui pe cei « alesi » sa benchetuiasca in « spirit neaos romanesc » si pentru a le oferi cadrul necesar de a pune la cale manipularea comunitatii.

Dupa nopti de valpurgism mioritic demn de vremurile pagane, in care doamne singurantice, bantuite de depresie si oplesite pe langa casa marionetelor, fac totul pentru ac alesii sa se simta bine, iar acestia sunt asmutiti spre compromiterea opozantilor. Pe aceste cai, si pe altele, din casele marionetelor pleaca insinuari, valuri de otrava uneori mai eficace decat cele ale faimoaselor Locusta si Lucrezia Borgia, pentru ca ele nu sunt indreptate impotria trupurilor ci impotriva sufletelor. Desi marginalizarea acestor marionete si a servantilor lor este tot mai evidenta, supravietuirea lor ca atare este inca posibila cu ajutorul guvernantilor actuali ai Romaniei si mai ales cu contributia diplomatiei ce reprezinta Bucurestiul. Inca o dovada a ipocriziei in relatiile cu conationalii de peste hotare.

Apare, insa, tot mai evident faptul ca romanii sositi cu zecile de mii in ultimii ani nu sunt interesati de mocirla in care continua sa se balaceasca cei despre care scriam mai sus. Noii veniti se straduiesc sa-si construiasca o viata mai buna, un viitor pentru ei si copii lor pe pamantul care i-a primit cu generozitate.

Cu acesti noi veniti alaturi de noi putem avea o unitate in diversitate de idei si conceptii. O unitate a constiintei apartenentei de neam, prin vorbirea aceleiasi limbi, prin impartasirea acelorasi valori spirituale profunde care fac parte din fiinta romaneasca din vremeri imemoriale. Valori reale, solide, nu moneda calpa batuta in haznalele politiei politice.

O unitate care necesita debarasarea de mentalitatile ce au fost inculcate romanilor de zeci de ani incoace, adica de chiar acele mentalitati pe care marionetele despre care am vorbit sunt interesate sa le perpetueze !