« …satul romanesc este un muribund induiosator, intepenit inafara timpului si asteptand ca ultima suflare sa-i curme suferinta. Desi pare cinic, dispariatia acestui univers plin de prejudecati si traditii pagane reprezinta sansa  modernizarii Romaniei, prea sufocata de arhetipul mioritic. Incapabila sa se urbanizeze, societatea romaneasca se afla in trista situatie de a-si dori insanatosirea prin amputarea partii bolnave. Si oricate gemete ne-ar contorsiona sufletul, satul romanesc trebuie ajutat sa piara, pentru a ne impiedica sa ne intoarcem la originile schimbate si fatidic nostalgice . »

Sa nu credeti ca aceste randuri au fost scrise in perioada stalinista, cand parintii sau bunicii nostri, daca se opuneau colectivizarii, erau gasiti impuscati la marginea satului.

Nici macar in perioada in care « geniul Carpatilor » se straduia sa « urbanizeze » taranimea distrugand satele si adunandu-i pe tarani in blocuri insalubre, cu aspect de imobil  « modern » dar cu « confort »  de bordei.

Nu ! Acest rechizitoriu la adresa satului romanesc a fost scris vineri 24 decembrie 1999, in ziarul NATIONAL din Bucuresti de catre un « domn » (cu profund iz de tovaras)…pe numele dumisale Marian Nazat.

Revendicandu-si o sorginte rurala, pentru a fi mai credibil, ne transpune in lumea mirifica a satului si incearca sa-si asume ceva autoritate prin faptul ca bunicul sau asculta VOCEA AMERICII…In final, « preteneste », ne toarna in suflet otrava ideologiei comuniste exprimate in cuvintele citate mai sus.

Deci nu este intamplator ca taranii traiesc intr-o stare de mizerie cumplita. In zece ani nu s-a facut nimic pentru a scoate satul romanesc din impas. Ba, dimpotria. Iata, ni se spune deschis, el este « partea bolnava » care trebuie amputata, « ajutata sa piara »…

Cutremurator !

Romanii sunt un popor cu radacinile profund ancorate in pamantul stramosesc. Cu exceptia celor proveniti din alte neamuri si mai ales din cartierul istanbuliot al Fanarului, cu totii avem o ascendenta taraneasca. Chiar si unii dintre domnitori se puteau fali cu asa.

Comunismul, ideologie diabolica, a cautat sa se substituie esafodajului ce sustinea coloana vertebrala a poporului, taranimea si credinta.

Mai mult, a cautat sa le distruga pe toate caile. In incercarea de a « moderniza » satul au « mahalagit » orasul. Taranul, smuls din mediul sau firesc, luandu-i-se credinta si lipsit de o instructiune corespunzatoare conditiei sociale ce i se impunea, a devenit proletarul care neaga totul. Nu are origine, sau i s-a sugerat sa-i fie rusine cu ea. Nu are mama , nu are tata. El « se ia de piept cu Dumnezeu ». Unii mai versatili, s-au format in scolile de partid si in tot soiul de academii de « frunze ». Au devenit « aristocratia rosie ». Au inceput sa cutreiere lumea, sa umble dupa titluri si onoruri. Ramanea complexul provenientei. Trebuia, deci, distrus locul de origine, SATUL. Urbanismul de tip socialist ne creeaza impresia de egalizare. Totul este impersonal. Nu mai avem nevoie de radacini, de origini, de credinta si de traditii. Traditii pagane sau crestine .

Ce bucurie pe cei care ne vor disparitia ! Padurea a putut fi taiata numai atunci cand toporula avut coada. Sa avem curajul de a ne opune cata vreme nu este prea tarziu. Modernizarea Romaniei nu este incompatibila cu existenta satelor.

Priviti tarile care merita admiratie pentru evolutia popoarelor lor, Franta, Anglia, Germania, tarile scandinave, Austria, Elvetia, Japonia…Sate moderne cu orase moderne. Si cu sate moderne-dar ce sate ! Cu deschidere spre univers, dar cu radacinile adanc infipte in glia stramoseasca.

Sa ne aruncam doar o privire pe randurile scrise de Mircea Eliade in 1940 :

« Civilizatia noastra taraneasca este una dintre cele mai bine conservate si mai bogate din Europa. Aceasta civilizatie a putut crea monumente artistice de o perfectiune deosebita, o poezie extrem de vasta si de elaborata. Din aceasta comoara s-au inspirat cei mai remarcabili scriitori romani : poezia lui Mihai Eminescu, proza savuroasa a lui Ion Creanga, nuvelele si romanele lui Mihail Sadoveanu…

Forta creatiei lor vine din spiritualitatea poporului, din crestinismul sau, din filosofia sa de viata si din atitudinea sa existentiala. »

Asta in 1940.

Acum ?

Acum este randul generatiei prezente sa puna stavila tavalugului distrugator de memorie si de seva innoitoare pentru societatea romaneasca. Sa redea satului romanesc demnitatea si capacitatea de rezervor al natiunii.