Acum doua mii de ani, intr-o pestera din Bethleem-ul Iudeii se nastea Domnul ISUS HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii, intemeitorul religiei crestine, cea mai importanta personalitate a umanitatii. Acela carea a impartit istoria in doua si de la care se numara anii erei noastre.

Evenimentul ce a revolutionat istoria s-a petrecut la 748 a.u.c., in timpul Imparatului Augustus, in Iudeea fiind rege Irod cel Mare. In vederea recensamantului poruncit de imparat, dreptul Iosif, din Nazaretul Galileii, merge cu Sfanta Fecioara Maria, logodnica sa, la Bethleemul Iudeii pentru inregistrare.

« Iar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca. Si a a nascut pe Fiul Sau, Cel unul Nascul, si l-a culcat in iesle, caci nu mai era pentru ei loc la casa de oaspeti » (Luca II, 5-6).

Cel care a calculat era noastra, sau era crestina, a fost un smerit monah dobrogean, Dionisie cel Mic, primul care a propus ca anii sa nu se mai numere de la Diocletian ci de la Hristos. Din nefericire, calculul sau gresea cu cativa ani in minus, el punand Nasterea Domnului la 753 a.u.c. cand, in realitate, Isus s-a nascut la 748 a.u.c. cu doi ani inaintea mortii lui Irod, intamplata la anul 750. Propunera privind era crestina a fost adoptata mai intai in Italia in anul 527, apoi in Franta cu o suta de ani mai tarziu, in Anglia in secolul VIII si, cu timpul, in toate tarile lumii. In Sfintele Evanghelii gasim cateva indicatii cronologice referitoare la Nasterea Domnului : domnia lui Augustus, proconsulatul lui Quirinius, guvernatorul Siriei, recensamantul, steaua magilor, uciderea pruncilor de catre Irod, moartea acestuia, apoi inceputul activitatii publice a Sfantului Ioan Botezatorul.

Istoricitatea Mantuitorului este prima nota distinctiva a intemeietorului crestinismului. In lumina datelor prezentate de Evanghelii, de Faptele Apostolilor, de episoadele pauline, istoricitatea lui Isus Hristos este de netagaduit.

Sfintele Evanghelii sunt completate, apoi, de o serie de marturii istorice- iudaice sau romane- privind existenta fizica a lui Isus.

Scriitorul iudeu Iosephus Flavius vorbeste de uciderea lui Iacob,  « frate a lui Isus Hristos » si despre Isus ca « invatator al adevarului si facator de minuni »

Sarbatoarea Nasterii Domnului este foarte veche. Inca din secolul al treilea ea era celebrata in Orient, la 6 ianuarie, sub numele de Epifania sau Theofania, sarbatoare comuna a Intruparii Domnului si a Aratarii Lui, in amintirea nasterii si botezului.

Ea a fost acceptata apoi, de biserica Romei si de Occident si este amintita in actul martiric al episcopului Filip de Heraclea din anul 403.

Nasterea Domnului se serbeaza pentru prima data separat de Botez in anul 377, la Antiohia, respectiv Nasterea la 25 decembrie si Botezul la 6 ianuarie. La Constantinopol, aceasta separare s-a facut in anul 379, cand Sfantul Grigorie Nazianz tine predica « Hristos se naste, mariti-L », la 25 decembrie din acel an.

Nasterea Domnului a inlocuit sarbatoarea pagana a solstitiului de iarna care, din secolul III se unise cu cea a zeului solar Mithra. Astfel, Hristos, « soarele dreptatii », care a adus lumii « Rasaritul cel de sus », a invins paganismul greco-roman si mithraismul.

Limbile romanice vest-europene au pentru Nasterea Domnului termeni derivati din latinescul « Natalis Domini », folosind astfel denumiri precum Noel, Natale sau Navidad.

Noi, romanii, suntem singurii care folosim un alt termen, acela de Craciun.

Majoritatea cercetatorilor spun ca acest termen ar proveni de la latinescul « calatio onem », care inseamna convocarea poporului o data pe luna, spre a i se anunta sarbatorile, cea mai de seama fiind 1 ianuarie.

 Crestinii din Dacia ar fi adoptat denumirea latina in pronuntie locala, parandu-li-se ca aceasta anuntare este adecvata. Alti cercetatori, Densunsianu, Rosetti, Graur, spun ca termenul ar veni de la latinescul  « creatio onem » adica de la denumirea zilei crearii, sau « facerii lui Isus ». Regretatul academician Pr.Dumitru Staniloaie spunea ca acest termen vine din grecescul « Christou genoussa », care ar fi dat «  Christouna » si, apoi, « Craciun ».

In conceptia populara romaneasca, mai ales in colinde, Mos Craciun, personaj mitologic creat pe pamant romanesc, este una si aceeasi persoana cu Hristos. In colinde el sta la masa cu Dumnezeu, cu Sfanta Fecioara si cu sfintii, iar o data pe an isi lasa locuinta sa din cer si vine pe pamant incarcat cu daruri, spre bucuria copiilor si nu numai a lor.

Jubileul de 2000 de ani de la Nasterea Domnului va incepe la Craciunul acestui an, cu mari festivitati in toata lumea crestina, de la Ierusalim la Roma, de la Alexandria la Damasc, de la Atena la Bucuresti.

La invitatia patriarhului Diodoros I al Ierusalimului, a Statului Israel si a Autoritatii Palestiniene, Intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale, precum si presedintii sau premierii tarilor majoritar ortodoxe vor participa in noapte de 6 spre 7 ianuarie( Craciunul pe stil vechi), la Sfanta Liturghie ce va fi savarsita in Biserica Nasterii din Bethleem.

Festivitatile se vor incheia in Tara Sfanta, cu o Sfanta Liturghie la Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, la 7 ianuarie 2001.