“La inceput a fost Cuvantul…” (Ioan, 1.1.)

Pentru noi, romanii, cuvantul – limba - are o semnificatie deosebita. Limba romana inseamna actul de nastere al poporului roman, istoria, cultura si civilizatia sa. Mereu despartiti de granite impuse de altii, ori de noi insine, comunicarea prin cuvantul spus sau scris, a ramas intotdeauna acel ceva care ne-a legat.

Nu intimplator cititi acum aceste randuri. Aici, peste Atlantic, simtim nevoia sa ne revendicam de undeva, din cultura si obiceiurile noastre.

Si este bine ca este asa, pentru ca fara a ne asuma identitatea, nu am putea accepta societatea in care traim acum si, inevitabil nu am putea fi acceptati. Una din primele conditii ale integrarii este cunoasterea limbii tarii adoptive. Iar in multe cazuri franceza si engleza raman niste limbi stiute doar la « nivel functional ». De ce ? Pentru ca gramatica este punctul de plecare in invatarea unei limbi straine. Si daca nu-ti dai osteneala sa inveti gramatica limbii materne, nu vei avea nici un punct de sprijin. Poate ca unii au tendina sa creada ca e suficient sa poti spune cateva cuvinte ca sa poti comunica. Dar nu trebuie uitat faptul ca pentru a primi o slujba mai buna – adica una pentru care sunt mai multi candidati - C.V.-ul solicitantului va fi citit de catre un profesionist al sectiei de personal. Care, bineinteles, este neplacut impresionat de greselile de ortografie si foarte tentat sa arunce la cos « productia » celui care nu a stiut sa faca diferenta. In urma interviului, deasemenea, castiga acela care se « vinde » mai bine, nu cel care e mai competent, pentru ca ii lipsesc principalele mijloace de a o demonstra.

Fie in sensul religios (de lumina, cunoastere), fie in cel practic (de mijloc de comunicare), cuvantul este sufletul civilizatiei. Se spune ca acela care stie doua limbi e de doua ori om, cel care stie trei- de trei ori ..si asa mai departe…Si este adevarat, pentru ca fiecare limba exprima modul de gandire al unui popor, exprima sufletul lui- cu bucurii, cu doruri, cu tristeti. Si daca poti fi fericit sau sa te doara in doua limbi, traiesti de doua ori.

Sunt doar cateva dintre motivele pentru care, aici, mai mult decat acolo de unde-am venit, trebuie sa stim limba romana. Si ar mai fi inca unul de adaugat : ce bucurie mai mare pentru copii nostri decat sa zboare impreuna cu Fat-Frumos peste noua mari si noua tari, sau sa se mire de jumatae-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop, toate astea in romaneste ? Sau, cand vor fi la varsta primului sarut, sa-si aduca aminte, in romaneste, de « necuvintele » lui Nichita Stanescu : « Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi\si ti-as saruta talpa piciorului\nu-i asa ca ai schiopata putin dupa aceea\ de teama sa nu-mi strivesti sarutul ?\ »