TRIBUNA NOASTRA
anul 2 • nr. 15, SEPTEMBRIE 1999

Actuala putere a facut mari eforturi pentru a da impresia ca vrea sa intre in NATO si aceasta in deplina cunostinta de cauza ca Romania nu indeplineste conditiile necesare. Chiar daca, sa zicem, guvernantii actuali n-ar fi fost capabili sa descopere singuri lucrul acesta, exista destui care le-o spun pe sleau. Renumita revista britanica The Economist a publicat un articol numit « Broasca testoasa si iepurele », cu referire la binecunoscuta fabula, articol unde se spune raspicat :  « Aderarea la NATO si la Uniunea Europeana depinde de indeplinirea unor criterii serioase pe care atat Romania cat si Bulgaria sunt departe de a le fi indeplinit ».

Intr-un fel, aici e buba : de ce au fost cheltuite cantitati enorme de energie, si , mai ales, de fonduri, pentru un obiectiv care iese din « bataia » tarii in stadiul ei actual ? Parafrazandul pe Ion Creanga am spune Puterii de la Bucuresti :

-Daca ati facut-o la sfatul cuiva, rau v-a sfatuit ; iar daca ati facut-o dupa capul vostru, rau cap ati avut !

Pentru ca articolul din The Economist nu se opreste la o simpla afirmatie.El aduce si argumente.

« Serviciile lor publice(ale Romaniei si Bulgariei, n.a.) sunt suprapopulate, corupte si lipsite de mijloace financiare, economiile nationale sunt prea slabe pentru a face fata concurentei in UE, iar sistemele lor legislative sunt defectuase si subordonate politic ».

Iar lovitura de maciuca la adresa Bucurestiului abia urmeaza :

« Si, totusi, a pune Romania pe acelasi taler al balantei ar fi o eroare, pentru ca lucrurile s-au schimbat in ultima vreme , Bulgaria prezentandu-se de departe mai bine(..) In Bulgaria strazile sunt mai curate si mai bine intretinute, inflatia a fost redusa la zero, rezerva de divizie a fost ridicata la 2,6 miliarde de dolari(cu o populatie mai putin de jumatate din cea a Romaniei), privatizarea se deruleaza mult mai rapid, iar coruptia, desi inca prezenta, a fost diminuata in chip semnificativ ».

Articolul continua :

« De cealalta parte, Romania se prezinta cu o coalitie guvernamentala slaba, indolenta si imbatranita, cu o inflatia galopanta, ce creste cu o rata de 5 la suta lunar, si cu un sistem juridic ce ii pune pe fuga pe investitorii straini ».

Si urmeaza singura intrebare ce ar trebui pusa partidelor  care de zece ani incoace nu fac nimic altceva decat campanii electorale :

« Vor reusi oare romanii sa traga concluziile ce se impun din aceste comparatii si sa se puna pe treaba spre a recupera timpul pierdut ? »

Dupa cum se arata lucrurile, apare posibilitatea ca stanga politica sa castige alegeruile de anul viitor. Acum ca sa spunem lucrurilor pe nume, situatia reala nu ar putea fi mai rea, dar imaginea pe plan international ar putea deveni dezastruoasa. Povestea cu « vin americanii », nadejde neimplinita pentru unii, cosmar amenintator pentru altii, atata vreme ar trece din nou – in intregime probabil – in domeniul dorintelor transcedentale.

Un studiu efectuat de Fundatia HARITAGE din New York atragea atentia asupra necesitatii coordonarii facilitatilor provenite din sprijin extern cu masurile impuse de exigentele libertatii economice.

Constatarea principala a studiului respectiv a fost aceea ca, in lipsa unor structuri legislative, administrative si economice adecvate, resursele din sprijin extern se irosesc iar rezultatul este o si mai puternica naruire a economiei nationale, deoarece risipirea ineficienta pe plan national a ajutorului « infecteaza » si resursele interne, antrenandu-le in aceeasi « gaura neagra » a buzunarelor particulare bine plasate pentru a le « culege ». O comparatie intre tari ca  Haiti sau Nicaragua, inadaptate pentru o utilizare pozitiva a resurselor, si tari precum Chile, Columbia sau Panama, care, gratie unor structuri adecvate, au beneficiat din plin, vine sa intareasca concluzia studiului la care ne referim.

Prin urmare, o libertate economica actionand intr-un cadru potrivit duce la rezultate bune. Dar acel cadru potrivit trebuie asigurat de puterea politica.

Libertatea economica fara o democratizare reala a vietii politice, care nu inseamna doar discursuri si polemica sterila, conduce la spolierea resurselor, deoarece adevaratul control public asupra resurselor tarii este inlocuit fie cu incompetenta, fie cu coruptia, fie cu amandoua.

Ori, Romania nu este departe de aceasta ultima ipostaza. Ba, daca urmarim presa, romaneasca, chiar, vedem ca toate relele unei administratii incompetente, neserioase si, in buna masura, de rea credinta, sunt mai mult decat vizibile in tara !

Privatizarile s-au facut in chip neserios, cu acorduri si contracte nerespecate, sau cu garantii fictive. Ori cu ignorarea interesului national, inclusiv in materie de secret al comunicatiilor telefonice ale armatei .

A venit si conflictul din Kosovo, cu o pozitie destul de realista a Bucurestiului, dar atat de vadit si ingust interesata politic incat nici Cotrocenii, nici Palatul Victoria nu si-au putut ascunde obida atunci cand Occidentul nu s-a lasat convins ca o atitudine de moment nu poate tine  loc  de substanta economica si legislativa.

Situarea de partea NATO a Romaniei nu i-a adus altceva decat « batai de umar » si incurajari interpretate ca fiind de circumstanta. Pentru ca puterea nu-si permite sa recunoasca in fata electoratului ca tara nu este nicicum pregatita material pentru o participare de pe pozitii egale in cadrul aliantei nord-atlanitce. Din nou se ascunde gunoiul sub covor !

Guvernul de la Bucuresti a prezentat Aliantei un fel de nota de plata pentru pierderile suferite de pe urma inchiderii traficului pe Dunare si a incetarii cooperarii in productie cu anumite intreprinderi iugoslave. Dar a fost nota aceea bazata pe castiguri precedente reale, sau pe simple estimari teoretice, adica pe o aritmetica a dorintelor ?

Nici acordul de ultima ora cu Fondul Monetar International nu a adus prea mult. Ratingul de credit al Romaniei nu s-a ameliorat. Aceasta, desigur, si pentru motivul ca banii de la FMI nu « merg » pe directii productive ci doar pe umplerea unor gaurii bugetare din ce in ce mai mari.

Statul roman a achitat o buna parte din datoriile externe scadente, insa a facut-o cu pretul deprecierii catastrofale a leului in conditiile unei inflatii la fel de catastrofale.

Stabilizarea politica nu face casa buna cu bajbaielile politice si administrative. Si, poate, actualii componenti ai structurilor politice ar reusi mai mult daca nu s-ar complacea intr-o simpla competitii pentru voturi .