TRIBUNA NOASTRA
anul 2 • nr. 14, AUGUST 1999

Editorial

QUO VADIS, DOMINE

Basile Gliga

 

Daca Goya isi intitula unul dintre Capricii :”Somnul ratiunii zamisleste monstri”, noi am putea spune ca dictaturile fac din minciuna o a doua natura a omului. Traind decenii in sir lipsiti de lumina adevarului ne obisnuim cu intunericul minciunii. Unii se nasc in intuneric si atunci fug de lumina precum cartita.

Adevarul izvoraste din cinste, din dreptate, din spiritul de sacrificiu…

….attribute care nu prea par sa prisoseasca la mai-marii zilei de la Cotroceni.

Sentimentul de culpabilitate se opreste, sfios, in fata portilor bine pazite ale Presedintiei. Totdeauna altcineva trebuie sa fie de vina pentru raul care sufoca Romania: Occidentul care nu se arata generos pana la prostie. Imaginea Romaniaei, nu tragi-comica ci tragica si ridicola in acelasi timp, pe care mass-media din strainatate o vehiculeaza…si asa mai departe.

Nici un cuvant despre lipsa adevaratelor reforme. Nici o masura privind scoaterea Romaniei din situatia de statalitate nelegitima in care se balaceste de peste 50 de ani. Nici o vorba, nici o fapta pentru instituirea unei legislatii, care sa marcheze calea spre adevarata economie de piata libera…

Si iar nimic despre felul in care tot soiul de “ingineri financiari” incearca, sau chiar reusesc, sa escrocheze firme de anvergura, a caror prezenta in Romania i-ar conferi acesteia mult mai mult credit decat are acum.

Sper sa nu fi fost cu totul uitat cazul firmei canadiene Bombardier, care a fost pacalita cu nerusinare intr-un contract cu aeronave.

Oricum, Bombardier, nu a uitat, dovada fiind faptul ca a intors complet spatele Romaniei unde planuia sa investeasca masiv.

* * *

Ceea ce m-a intigrat intotdeauna la liderii crescuti din seva “culturii” politice comuniste a fost logoreea lor indiferent de imprejurare.

Citind vestile din Romania aflu de tragediile provocate de dezlantuirile naturii. Aflu de lipsa de organizare si de neputinta puterii de a interveni prompt in asemenea circumstante.

Mai aflu ca “intaiul barbat al tarii”, in loc sa aiba un moment de reculegere si de analiza in fata mortii unor concetateni, a tinut sa faca neaparat pe “dascalul natiunii” si sa serveasca romanilor cea mai banala fraza posibila, cu aerul de a destainui comori de profunzime intelectuala : “Din toata povestea asta trebuie sa invatam sa nu ne punem cu fortele naturii”(sic!)

Adica, vedeti dumneavoastra, nefericitii inghititi de ape, sau lasati saraci lipiti pamintului, cu gospodariile distruse, s-au “opus” fortelor naturii si si-au luat pedeapsa cuvenita ! Mortii sunt de vina ca n-au fugit la vreme…

* * *

Asta in vreme ce la Montreal se desfasoara Festivalul de Jazz, Festivalul Rasului, Festivalul jocurilor de artificii, Festivalul homosexualilor chiar..

….liniste si voie buna.Tulburate de unii disperati din Romania, care, incercand sa ajunga cu orice risc in Canada, tara salvarii lor, sfarsesc in chip tragic sufocati in cate un container de pe vre-un vas comercial.

Chiar de curand patru sicrie au plecat spre Romania. Cu trupurile unor asemenea disperati, victime ale raului endemic ce a pus stapanire pe tara lor. Un al cincilea sicriu inca mai asteapta. Familia n-are banii trebuinciosi repatrierii nefericitului, care ar urma sa fie incinerat aici.

Comunitatea romaneasca, in ansamblul ei, n-a ramas insensibila la aceasta tragedie si a pus mana de la mana pentru a ajuta ca bietul tanar care n-a mai apucat sa vada tara sperantelor sale sa poata fi inmormantat crestineste in pamantul natal.

Un consens de milosardenie crestineasca, de minunata solidaritate ramaneasca? Da, dar…

Intr-un asemenea moment, care cerea doar tacere si reculegere, s-a facut auzita o voce:

-“Nu avem bani pentru golani. Noi trebuie sa reparam biserica!”

Ca si cand o biserica se tine mai bine cu mortarul zidarului decat cu cimentul credintei si intr-ajutorarii…

Ne-am cutremurat.

Era vocea unui preot crestin, ortodox si ….roman!