TRIBUNA NOASTRA
anul 2 • nr. 14, AUGUST 1999

Cinci tineri romani si-au gasit moartea tragica in containerele care i-au adus in portul sperantelor- Montreal!

Vestea a socat pe toata lume dar in primul rand pe cei din comunitatea romaneasca.

Dupa terminarea cercetarilor preliminare, corpurile neinsufletite a patru din acesti tineri au fost trimise in Romania, pe cheltuiala familior respective, pentru a fi inhumate in tara.

Un singur corp a mai ramas la Montreal, cel al unui tanar ai carui parinti nu pot suporta cheltuielile legate de transport.

F.A.R.-Canada a lansat un apel catre intreaga comunitate romaneasca din Montreal pentru a se colecta banii necesari transportarii tanarului decedat, iar membrii misiunii Sf. Nicolae au raspuns imediat in spiritul omeniei, al compasiunii, al iubirii aproapelui. Cel mai miscator fapt este acela ca la apel au raspuns, in primul rand tinerii.

Dupa posibilitatile lor modeste, tinerii si-au adus contributia, iar gestul lor este cu atat mai generos si mai impresionant cu cat nu au dorit ca numele lor sa se faca publice.

Ei, cel mult, au numit cu simplitate un Emil, o Ioana, o Dorina, un Cristian….

Unul dintre ei mi-a spus cu tristete: “Toti erau foarte tineri. Saraci dar muncitori. Au pornit in lume ca sa munceasca pentru ei si pentru familiile lor, sa-si faureasca un viitor, sa-si implineasca sperantele….Departe de a fi niste “vagabonzi” ei au muncit din greu ca sa stranga banii necesari sa-i plateasca unor mafioti care sa-i imbarce in containere. Daca au vreo vina, aceea este a unei insuficiente informatii, a unei sperante naïve, intr-un Eldorado pe care l-a reprezentat intotdeauna America. Ei nu sunt nici “golani” pentru ca golanii o duc cel mai bine in tara.”

Tinerii romani din Montreal au inteles, pe deplin, dramatismul situatiei celor care si-au pierdut viata si plini de generozitate au propagat in toata comunitatea apelul pentru colectarea banilor.

Diodora, o tanara studenta, a reuzit sa antreneze ale 12 persoane care si-au adus contributia. Si ca ea sunt multi altii. Familiile Iorga si Cristea au contactat telefonic numerosi enoriasi si fiecare a raspuns, dupa posibilitati dar in spirit de impresionanta solidaritate.

Bineinteles ca nu numai membrii parohiei noastre au facut donatii, pentru ca multi alti romani din Montreal au raspuns apelului lansat.

Parcurgand listele cu numele donatorilor, mi-am dat seama , cu mahnire, ca n-am intalnit persoane sau familii din comunitatea romaneasca care se bucura de o buna sau foarte buna situatie materiala. Toti donatorii aveau venituri modeste. Oare mai era nevoie sa se verifice proverbul care spune ca :”satulul nu crede flamandului?”

Daca contributia celor cu o buna situatie materiala ar fi fost importanta, ca si sprijinul ce-l puteau oferi si celelalte consilii parohiale ale bisericilor romanesti, in lipsa, ma mangai cu gandul ca cei multi si in special cei tineri, au fost generosi. Gestul lor m-a facut sa ma simt mandra ca fac parte dintr-un popor care nu-si dezminte omenia si spiritul crestin de intr-ajutorare.

In numele F.A.R.-Canada multumesc tuturor celor care au ajutat, prin donatiile lor, la strangerea sumei de bani necesare pentru transportarea corpului neinsufletit al unui tanar roman , acasa pe pamantul natal.