| |
Presedintele Emil Constantinescu a lansat ideea introducerii “impozitului pe
bogatia afisata”. O actiune mai degraba populista, deoarece el nu a explicat
cum defineste o bogatia “afisata” si una ”neafisata”. Seful statului roman a
lasat a se intelege, intr-un anume fel, ca acest eventual “impozit pe
bogatia afisata” ar fi, de fapt, un “impozit pe bogatia sfidatoare”,
justificabil, poate, in domeniul unei anumite morale, dar nu si in cel al
unui stat de drept. Emil Constantinescu a spus-o, de-altminteri, in aceasta
fraza: ”Dupa parerea mea, focalizarea fiscalitatii ar trebui sa inceapa
printr-o lege rapida - si de fapt s-a propus aceasta lege si este in curs de
realizare- a impozitului pe bogatia afisata, pentru ca avem o clasa de
oameni care intr-adevar sfideaza!” Ceea ce, dupa parerea noastra,
presedintele Constantinescu a omis sa spuna, sunt criteriile care ar urma sa
stea la baza unei asemenea legi, respectiv a scalei dupa care va putea fi
stabilit gradul de “afisare” al bogatiei…Ca sa nu mai vorbim si de
posibilitatea -sau imposibilitatea- determinarii in plan legal a daunelor
produse de o asemenea “afisare”. Poate ar fi mai realist si mai in spiritul
statului de drept sa se initieze un act normativ prin care sa fie jugulata
tendinta unora de a infiinta o firma si de a o abandona ulterior, in
momentul in care ea iese din perioada de scutire de taxe, pentru a trece, cu
activitate cu tot, sub alt nume si tot asa …De fapt, sanctionarea unei
evaziuni fiscale mai lesne si mai précis identificabile si cuantificabile.
Dupa cum, in
cadrul unei campanii de dezvoltare economica am vedea mai degraba utilitatea
unei legi pentru taxarea bogatiei neexploatate in scop de dezvoltare, sau
pur si simplu neinvestite, cu alte cuvinte a averii nefructificabile in
scopul cresterii economice.
In ciuda
implicatiilor morale sau juridice greu de prevazut ale unei asemenea norme… |
|
