TRIBUNA NOASTRA
anul 2 • nr. 12, MAI 1999

Am tinut, neaparat, sa-l intalnesc, pentru ca, fara nici un fel de indoiala Peter Krausz este cel mai important pictor canadian de origine romana.

Ii telefonez si accepta un interviu pe care, amabil se ofera sa mi-l ofere chiar in atelierul sau de lucru.

…In pragul usii ma intampina un barbat inca tanar. Proportiile corpului, tinuta, expresia fetei, tonul si timbrul vocii, toate sunt armonioase, dar intreaga lui prezenta imi inspira mai mult decat aceasta armonie fizica. Pentru ca armonia si echilibrul imi par a veni din interior. Incerc sa-mi alung gandul rostind o banala fraza, din acelea despre care stim ca nu sunt ascultate niciodata. Ele avand singura calitate de a alunga anxietati din fata necunoscutului.

Cand, deodata, isi face aparitia o minunatie de caine:”Este Misa, fidelul meu prieten!”, care se indreapta, direct, spre mine, ma miroase atent iar in clipa urmatoare imi linge mainile- sunt acceptata!

Intram, toti trei, in vastul atelier al pictorului si, iata-ma in compania a doua gazde, pentru ca in timp ce Peter Krausz  pregateste o cafea, Misa se plimba, alaturi de mine, in tot atelierul, parca dorind sa ma ajute sa intru in universul pictorului.

Merg incet, de-a lungul peretilor de un alb imaculat, pur si sobru, ce dau spatiului un aer de sanctuar.

 Sprijinite de un perete, numeroase tablouri asteapta vernisajul unei apropiate expozitii.

Pe alti pereti stau agatate doar cateva lucrari, majoritatea de mari dimensiuni. Aproape de centrul spatiului este amenajat un careu, ca loc de deconectare, iar dintr-un colt, vin in unde, sunetele unei muzici clasice. O singura fereastra, larga cit un perete intreg, lasa razele soarelui sa-si aseze lumina blanda de primavara pe o masa lunga –masa de lucru a pictorului- plina cu borcane din care rasar, ca niste papadii, zeci de pensule. Deschizand sertarele unui dulap din apropiere, mi se dezvaluie privirii nenumarate boluri de sticla – cuminti soldatei de plumb – in care par ca s-au adunat toate culorile curcubeului.Sunt pigmentii cu care lucreaza pictorul.

Pe un sevalet, o imensa lucrare imi atrage atentia. Are ceva fascinant. Puternic. Este un peisaj. Ciudat. Care-mi pare strain dar in acelasi timp cunoscut. Coline line, dar a caror blandete emana o forta inexplicabila. Culorile lor violente, soarele – galben, portocaliu, rosu – au ceva sobru, aproape auster. Am senzatia ca privesc peisajul de undeva de sus, parca dintr-un loc suspendat, dar el ma absoarbe, imi impune sa ma arunc in el, sa ma afund in el, sa fac parte din el. Ma domina, ma sufoca. “De ce n-am aer?”- ma tot intreb. Fac un efort de gindire.Si-mi dau seama ca el, aerul nu exista. Cerul nu exista. Ma simt pentru un moment ca si cum as traversa o falie timp – spatiu.

 Imi revin la atingerea protectoare a lui Misa, care pare un caine intelept. Se aseaza la picioarele mele si ma priveste drept in ochi: “Curaj, sunt langa tine!Dar daca tot ai venit fa-ti meseria!”

Voi incerca..

..S-a nascut la Brasov, intr-o familie de artisti. Tatal, cunoscutul pictor Tiberiu Krausz a fost si dascal, mai bine de 20 de ani, la Insitutul de Arte Plastice din Bucuresti. Mama, care a studiat istoria artei , a fost curator al Galeriilor Nationale de Arta. Ea este cea care, cu dragoste I-a indrumat pasii spre largirea orizontului cunostintelor. Datorita ei, Peter Krausz a devenit un pasionat de istorie, de arheologie si mai ales de muzica clasica.

Desi, poate ca dorinta mamei sale ar fi fost sa devina arhitect, Peter Krausz continua traditia familiei si studiaza pictura. La Institutul de Arte Plastice Bucuresti, facultatea de arte decorative, el urmeaza cursurile sectiei de pictura monumentala. Dupa terminarea studiilor, in 1969, impreuna cu intreaga familie, paraseste definitiv  Romania, iar dupa un periplu European, se stabilesc cu totii la Montreal.

Anul 1976 semnifica debutul pe marea scena  a artei canadiene- primele expozitii individuale si colective, primele succese. Astazi, pictorul este considerat unul din maestri contemporani ai penelului, prezent in toate marile galerii, expozitii si colectii. Lumea intreaga pare a si-l disputa, tine conferinte, face parte din jurii, este invitat sa fie curator al unor galerii de reputatie internationala, expune in toata America de Nord si Europa, primeste numeroase premii si distinctii, voiajeaza in toata lumea.

Se declara a fi un pictor eclectic, care nu suporta limitele, care incearca mereu sa se descopere pe sine insusi.

“Sunt un om versatil, la mine nimic nu are limite, nimic nu este definit pentru totdeauna, totul este in miscare, in transformare”. 

In arta lui Peter Krausz totul este un simbol.Desi, aparent, pictura sa este realista, valoarea de simbol pe care o degaja este colpesitoare. Iar punctual de convergenta parca ar fi dorinta suprema de atingere a absolutului. Drum lung si greu, plin de meandre. Dar prin aceste meandre pictorul navigheaza cu curaj. In lunga sa calatorie, artistul incearca sa descopere spatiul ancestral, unind ca intr-un caleidoscop, toate spatiile in care omul si-a pus amprenta. Astfel, spatiul creat de el ne apare ca un arhetip aproape biblic.

Din discutia purtata cu Peter Krausz imi dau seama ca relatiile interpersonale sunt deosebit de importante, dar si mai important imi pare respectul pentru valorile familiale. Ma impresioneaza faptul ca, in mod constant, ca un leit-motiv, apare figura tatalui, a pictorului Tibor Thomas, omul care a avut poate cea mai mare influienta asupra sa.

El este deschizatorul drumurilor sale, al viselor, al idealurilor. Imi vorbeste despre el cu multa caldura:”L-am iubit si l-am admirat dintotdeauna. Forta, curajul, optimismul si speranta pe care le degaja au fost inspiratia mea cea mai profunda”.

Anul acesta Tibor Krausz implineste venerabila virsta de 80 de ani, iar fiul sau a consacrat mult timp si energie pentru a celebra aniversarea prin organizarea unei expozitii omagiale, cu lucrarile maestrului.”Tata a fost si va ramane modelul meu. Ca om si ca artist. De la el am invatat multe”…imi mai spune Peter Krausz .

Poate ca de la el a invatat si si-a format gustul artistic, curiozitatea de a vedea, de a cunoaste, de a analiza si de a intelege.

Poate ca de la el a invatat ce inseamna sa fii dascal, ce inseamna disciplina muncii, ce inseamna decizia, ce inseamna increderea in fortele proprii.

Despre proiecte? Are multe. Foarte multe.

Ce am retinut eu, in mod special? Faptul ca doreste sa picteze, in continuare, peisaj.

Un peisaj in care va reintroduce omul.

Poate ca pe un martor al memoriei colective.

Martor al memoriei timpului.