| |
Conform dictionarului LAROUSSE, termenul de “ecumenism” este
o “miscare ce preconizeaza unirea tuturor bisericilor in una singura”.
Actiune de mare
generozitate, ecumenismul a fost deja recunoscut in 1437, la Sinodul de la
Florenta.
La originea
ecumenismului contemporan sta Conferinta Internationala protestanta de la
Edimbourg (1910). Consiliul Ecumenic al Bisericilor, fondat in 1948, al
carui sediu este la Geneva, grupeaza un mare numar de Biserici protestante
si majoritatea Bisericilor ortodoxe orientale. Multa vreme straina acestei
miscari, Biserica Catolica admite, de la consiliul al doilea al Vaticanului
(1962), multiplicarea contactelor cu non-catolicii si non-crestinii, unul
din momentele de virf fiind cunoscuta Adunare de la Assisi, 27 oct. 1986,
cind sub egida Papei Ioan-Paul al II-lea s-au intilnit reprezentanti ai
tuturor religiilor din lume.Si Inaltii Ierarhi ai Bisericilor de pe
teritoriul Romaniei au participat la numeroase actiuni cu caracter ecumenic,
numai ca la nivelul crestinului de rand, informatia despre aceste actiuni de
comuniune spirituala a fost ori superficiala, ori deformata, incit nu de
putine ori intilnim aproape de noi puncte de vedere contradictorii, opinii
confuze, reticente in ceea ce priveste acceptarea ecumenismului.
Arhiepiscopul
Daniel, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, este cunoscut in Romania si in
Europa ca fiind unul din promotorii ecumenismului contemporan.De altfel,
este si ierarhul care, cu spiritul sau deschis concesiei si dialogului, s-a
ocupat de infaptuirea vizitei Papei Ioan-Paul al II-lea in Romania.Cat s-a
aflat la Montreal, Preasfintia Sa a gasit momente sa raspunda, cu rabdare si
intelegere, multor intrebari ale credinciosilor veniti la Biserica “Sf.Ioan
Botezatorul”. Multi dintre ei, plecati de mult din tara-mama, nu mai au o
perceptie clara asupra evolutiei evenimentului religios “de acasa”, multi
se ingrijoreaza de situatia prezenta a ortodoxiei si a relatiilor ei cu
alte religii. Dar Prefericitul Daniel a tinut sa ne asigure:
“Ecumenismul de
azi este mult mai mult decat a fost la Sinodul de la Florenta din 1437.Acolo
“unirea” s-a incercat sa se faca “la virf”; a semnat Patriarhul, a semnat
Imparatul, dar actele Sinodului nu au fost semnate tocmai de catre cel mai
mare dintre teologii vremii, Marcus Eugenicus. Unirea de atunci a avut un
pronuntat caracter politic si cu toate ca s-a semnat acea “unire”, ea nu a
fost primita ca atare acasa, pentru ca nu s-a facut o pregatire a
credinciosilor, o pregatire spirituala. Totusi, in unele tari, ca de pilda
Romania, ecumenismul a fost promovat ca politica bisericeasca, in parohii si
la nivelul scolilor de teologie, pe cind in alte tari el a fost promovat
doar la nivelul superior al ierarhiei bisericesti.
Mai concret, prin
ecumenism se incearca sa se treaca de la polemica la dialog, pentru ca
secole de-a rindul, crestinii s-au luptat intre ei , s-au batut intre ei.
Razboaiele religioase sunt cauza principala a secularizarii Europei. Noi
inca nu am analizat suficient ce au insemnat dezbinarile pentru toata
Europa. Dezbinarea intre Biserica rasariteana si cea apuseana a avut
consecinte nefaste si aceasta ne arata ca nu putem trai in dezbinare, dorind
sa primim binecuvintarea lui Dumnezeu.
Pe de alta parte,
DIALOGUL a mai insemnat punerea in centrul discutiilor a ceea ce ne uneste
si dezbaterile in stare de prietenie, a ceea ce ne desparte. Ori, in timpul
polemicilor, s-a comparat “ce e mai bun de la noi” cu “ce e mai rau de la
celalalt” si aceasta au facut-o si catolicii si ortodocsii si protestantii…si
in loc de a promova iubirea frateasca, a fost promovata, adesea, ura
confesionala…Acum, miscarea ecumenica trece printr-o criza, pentru ca nu
totdeauna ecumenismul a fost bine facut. Cind el a fost unit cu rugaciunea
sincera si nu a fost simpla diplomatie, cind a fost unit cu aprofundarea
teologica a Sfintei Scripturi, cu Invataturile Sfintilor Parinti din
Biserica Nedespartita, el a adus roade…Dar cind uneori a fost tratat cu
superficialitate de oameni, care n-au fost suficient pregatiti, atunci a dus
la starea de criza.
Ecumenismul nu
inseamna uniformizarea sau relativizarea credintei, ci aprofundarea ei. Daca
cei care lucreaza pentru unitatea bisericilor au duh lumesc, nu vor convinge
pe nimeni….Daca ne vom apropia mai mult de Hristos, ecumenismul este o
binecuvintare.” |
|
