Ma intriga acest om!
Parca doua fiinte se reunesc intr-una singura , pentru a da expresia unei personalitati extrem de puternice.Imi pare omul care stie sa-si transforme –miraculos!-defectele in calitati , iar calitatile in sclipiri de geniu.
La prima vedere Romel Scortanu pare un barbat tinar, cu alura degajata , usor nepasatoare a unui aristrocrat , dar care emana forta unui sportiv de performanta.Este un bun vorbitor, plin de farmec, are un deosebit simt al umorului si chiar al autoironiei.Privirea lui albastra este directa , penetranta si foarte expresiva.Romel este insa un om modest caruia nu-i place sa vorbeasca despre sine , asa ca am aflat cu destula greutate despre activitatea sa profesionala , care este de-a dreptul impresionanta .Este un inginer de exceptie si un prolific inventator.
Iata deci, toate ingredientele care m-au determinat sa-i solicit un interviu .A acceptat cu dificultate:”Chiar iei in serios treaba asta?”, dar a venit, punctual , la intilnire.Lucreaza de 12 ani , adica de cind s-a stabilit in Canada , la Canadian National.Primii patru ani a lucrat la Centrul de Cercetari al companiei, apoi, in ultimii opt ani , ca inginer la Departamentul Poduri.
Imi exprim dorinta de a realiza interviul in biroul sau, pentru ca vreau sa vad si sa simt atmosfera si mediul in care isi petrece majoritatea timpului.Accepta si ma conduce in marele edificiu al lui Canadian National , aflat in Gara Centrala din Montreal.Urcam unul din etajele superioare si …iata-ma in biroul respectiv.
Surpriza! Ma introduce intr-o camera plina, ticsita cu tot felul de masinarii, aparate , fire , cutii, cutiute, lupe, menghine, ordinatoare si mai stiu eu ce ….
Totul pare vraiste, un soi de birou –atelier, dar dupa citeva minute de acomodare imi dau seama ca sutele de obiecte-mici si mari-sunt aranjate intr-o ordine desavirsita.Sunt coplesita iar tot ce este tehnic , aproape ca ma sperie!In acest “univers “incerc sa ma regasesc emotional si sa ma “agat” de ceva , ca sa-mi pot incepe interviul.Cercetez totul cu atentie si descopar! Pe fereastra ce ofera privirii o superba Place du Canada , sta, mica, lipita de geam, o fotografie-o femeie, intr-un cimitir, linga o piatra de mormant.
“Spune-mi, este mama ta ?-intreb
“Da, sunt mama si tata, dar tata este la doi metri sub pamint.Ii tin pe amindoi aici, linga mine.Ne petrecem timpul impreuna. …”
Pe masura ce discutia noastra avanseaza , Romel ma uimeste tot mai mult .Isi pastreaza nealterat farmecul, vorbind colorat impanind discutia cu multe glume, dar, simt ca toate “artificiile” folosite sunt doar modalitati de exprimare, cu extrema modestie,a unor lucruri importante despre oameni si fapte care I-au marcat viata si cariera.
“Am 52 de ani si m-am nascut la Roman.Acolo mi-am petrecut copilaria si adolescenta.Am fost , de cind ma stiu , pasionat de fizica si matematica, de tehnica, de masinarii.Aveam camera mea cu motorase .Ma jucam cu ele .Dar niciodata nu-mi iesea nimic.Totul parea de mamaliga iar roata parea patrata.Imi doream sa fac ceva deosebit, sa inventez, sa ceez ceva.Dar nu stiam nici ce , nici cum.Pana cind …unchiul meu, Nae Tudorica , un avocat erudit si filozof, mi-a vorbit despre marii oameni ai lumii, despre ce au spus si mai ales despre ce au facut ei .De la el am invatat un lucru primordial, care a ramas in constiinta mea , ca un ghid.Este vorba despre un fel de scara a valorilor, despre cum scria undeva, Kant …<Mai presus de nestiutori sunt cei care citesc, mai presus de cei care citesc sunt cei care memoreaza, mai presus de cei care memoreaza sunt cei care inteleg si mai presus de cei care inteleg sunt cei activi , care creaza si adauga.>Ce am inteles, eu, de aici ?Cu firea mea practica, cu gindirea cartesiana, mi-am dat seama ca cine stie practica , repara, iar cine stie si teorie si practica, creaza.Bingo!Asa am invatat ce inseamna a deveni un creator.Ce inse,mna sa faci ceva important si , in acelasi timp, util .”
Inarmat , inca din frageda tinerete , cu astfel de idealuri, Romel Scortanu urmeaza , la Politehnica din Timisoara , cursurile facultatii de electrotehnica, sectia calculatoare.Chiar student fiind, depune primele sale cinci dosare cu inventii, pentru a fi omologate.Isi termina studiile printre primii opt, dintre cei peste 30 de studenti ai sectiei si este repartizat la Institutul de Cercetari pentru Transporturi, Bucuresti.Munca de rutina nu este pe gustul sau, asa ca isi continua cercetarea si, in mod constant face tot felul de inventii.Toate sunt in relatie cu transportul feroviar, de fapt inventiile lui sunt niste aparate de masura care utilizeaza diferite tehnici.
Inca din primii ani de serviciu I se creaza o aureola de inventator, colegii de serviciu chiar permitindu-si unele glume, la subiect:”Ce mai inventezi anul acesta Romica?”- il intrebau , poate cu invidie, dar in orice caz cu admiratie.
Imi spune ca ,la inceput , s-a simtit magulit de faima care I se crease , insa mai apoi , a inceput sa apara , tot mai pregnant un sentiment de responsabilitate.Se simtea puternic atras de ideea ca trebuie sa creeze ceva nou si bun , de calitate , care sa “ramina”: ”O inventie este , intotdeauna , un pas inainte, din punct de vedere tehnic.Doar un pas.Evident, sunt inventii mai mari, mai mici dar toate duc lumea tehnicii inainte.Avansam tehnic prin “substanta” fiecarui patent.Asta incerc si eu mereu sa fac .Problema este , insa , ce trebuie inventat.”
Imi explica apoi , ce inseamna de fapt ingineria si mai ales ce inseamna , a crea in domeniul ingineriei.Era in ultimul an de facultate cind un professor I-a spus ca un adevarat creator trebuie sa descopere variante diferite pentru a produce ceva mai bine, mai bun , mai repede si mai ieftin: ” Dupa cinci ani de studiu in inginerie, iata ca cineva definea , cu exemple , deosebirea dintre stiinta si inginerie, diferenta dintre a proiecta ceva si a crea ceva , multitudinea de optici prin care acelasi aparat poate fi privit, solutionat, scos pe piata , competitiv.In fine , aflam raspunsul la intrebarea –Ce face ingineria, ce reprezinta notiunea de substanta, in definirea noului tehnic, care poate fi o idée tehnica sau poate deveni brevet de inventie”.
Am aflat si eu de unde provine toata problematica unei inventii, de unde pleaca ideea care poate deveni o idée de geniu.Iar Romel Scorteanu a avut , de numeroase ori , idei care au dat nastere unor inventii.Cum cunostintele mele tehnice sunt nule , il rog pe interlocutorul meu sa-mi vorbeasca mai mult despre inventiile sale .Amuzat incepe sa rida si imi spune “Eu m-am specializat in masuratori.Aici , la Canadian National , lucrind la Departamentul Poduri, datoria mea este sa incerc unele din cele 3000 de poduri de cale ferata de pe teritoriul Canadian.Recunosc, sunt poduri extraordinare, mult mai rezistente decit tot ce exista in Europa , spre exemplu.Dar ca sa-mi usurez munca mea si a colegilor mei , creez tot soiul de aparate de masura , din ce in ce mai perfectionate.Pentru asta, evident, imi trebuie cunostinte din mai multe domenii –matematici superioare, electricitate, optica- ar fi doar citeva exemple.Pentru ce sunt necesare toate aceste cunostinte ?Pentru ca totul este in conectie.Si uite asa, cu rabdare, realizez cite o inventie.Adica, mai nasc un “scortometru”.Asa mi-au botezat colegii , cind lucram la Bucuresti , masinariile create de mine.”
Acum incep sa ma dumiresc si sa-mi dau seama ce inseamna cele 22 de patente acordate precum si cele doua brevete patentate in Franta , USA, Anglia, Elvetia , Rusia si alte tari- inventiile lui prezinta o mare importanta.Vad aceasta si privind numeroasele diplome, premii si medalii, obtinute, de-a lungul timpului , la cele mai importante manifestari europene.Dintre toate imi atrag atentia citeva si cer explicatii:” In 1979, la Salonul Mondial de l’Invention, de la Recherche et de l’Innovation Industrielle din Bruxelles , am obtinut Medalia de aur pentru o inventie pe care am numit-o Discriminateur pour les wagons. A fost o mare reusita!”
Explicatia tehnica pe care mi-o da este complicata si , recunosc , nu am inteles mare lucru.Totusi ceva am inteles si anume, faptul ca pentru a gasi ideea, cel mai important lucru este sa cauti.Cu tenacitate.Cu rabdare.Cu incapatinare.
Ce-mi spune despre faimosul sau Discriminator pentru vagoane?Ma deconcerteaza: ”Am scos o timpenie simpla care se putea face usor si costa relativ ieftin.Simplitatea solutiei insemna totul.”
Voila!Ce simplu este sa fii inventator!
Fermecatorul mei interlocutor imi vorbeste cu o simplitate dezarmanta , dar eu simt, in spatele vorbelor , o lunga munca laborioasa de cercetare, de cautari, de framintari.Simt orele lungi , zilele, lunile pline de tensiune, de lucru intens pentru a gasi ideea, apoi pentru a o pune pe planseta , ca in final sa-I dea viata, s-o materializeze.Lunga si dureroasa gestatie pe care orgoliosul Romel Scorteanunu o recunoaste.Ca o mama care a uitat chinurile facerii, privindu-si , cu dragoste, fatul.
Incerc sa-mi fac un bilant al impresiilor.In ciuda modestiei excessive, recunosc la Romel calitati remarcabile-tenacitate, perseverenta, rabdare, toate incoronate de o inteligenta iesita din comun.Este un om de exceptie!
Mai aflu de la Romel ca de Discriminatorul sau se leaga o alta istorie, ce I-a influientat drumul vietii..In 1984 , inventia sa a primit Medalia de Aur a tirgului International de la Leipzig.In anul respectiv, inventia inginerului Romel Scorteanu a fost prezentata impreuna cu “mindria” tehnicii de calcul romanesti, Calculatorul Independent, pentru care Guvernul Romaniei se astepta sa primeasca marele premiu.
Stupoare! Premiul cel mare al tirgului l-a obtinut Romel , pentru “scortometrul” lui.
Ca atare, oficialitatile romanesti ale tirgului, au primit medalia fara sa-l invite, la decernare , si pe medaliat!Iar Romania a profitat, din plin , din vinzarea inventiei.
Ce face Romel?Plin de furie, nu pentru mandria pusa la incercare, ci pentru marsavia cu care statul isi insusise “copilul” pe care el il nascuse, se duce si smulge-la propriu- medalia, de la ministrul responsabil, iar cu prima ocazie, scirbit de toti si de toate, paraseste definitiv tara. Imi spune incruntat:”Nu poti crea ceva de valoare , undeva unde exista o< planificare a inventiilor > si unde patentele nu se vind.O creatie daca nu este rentabila si rentabilizata, nu are nici-o valoare.Sa-ti dau un exemplu.Vezi lada aceea, mare, de acolo?Valoreaza cam 50 000 de dolari .Ei bine, eu am construit cutiuta asta mica , care stie sa faca acelasi lucru, dar la un prêt mult mai scazut.Asta este!Asta fac tot timpul .Gindesc si creez. Am idei la care visez cu anii.Unele par nebunesti, sunt dificil de realizat.Dar eu sunt incapatinat si nu ma las pina nu le materializez.Cum?Le las “sa coaca”, apoi , cum nu am o memorie prodigioasa, le reinventez, mai tirziu.Iar intr-o buna zi …Bingo!Ideea capata substanta si aparatul se naste!”
Romel imi mai spune ca in Romanul natal fusese invatat ca starea de criza poate duce la nasterea ideilor geniale.Aici, in Occident, si-a dat seama ca totul este mult mai complex.Conditiile bune de viata , de munca , iti pot da sansa sa creezi ceva valoros:” In ultima instanta , bricolajul ideilor poate deveni un fel de hobby.Te relaxeaza.Dar pentru asta iti trebuie stabilitate.Numai stabilitatea iti permite sa faci nebunii.Ca mine, care fac …”scortometre”…!”
…Ma despart de prietenul Romel Scorteanu , cu zimbetul pe buze.In drumul meu spre casa, tot gindindu-ma la el , zimbetul imi coboara, lin , in suflet, pentru a-si gasi cuib.Sunt o femeie privilegiata!
Am mai cunoscut un OM .Un creator.
