| |
TRIBUNA NOASTRA
aniverseaza un an de existenta. Chiar de la inceputurile sale, publicatia si-a
propus sa promoveze cultura afacerilor, spiritul de initiativa si integrarea
in lumea in care traim. Fara o baza economica nu vom ajunge sa sustinem
institutiile necesare afirmarii ideilor si initiativelor noastre. Institutii
prin care sa putem, deasemenea, perpetua spiritul si cultura de neam.
Latinii, stramosii nostrii, desemnau
echilibrul dintre fizic si spirit prin dictonul "Mens sana in corpore
sano". Si as putea spune ca nici eu nu vad vreo incompatibilitate intre
cultivarea simultana a spiritualului si a materialului. Impletirea armonoasa
a celor doua duce la echilibru. In
acelasi timp, TRIBUNA NOASTRA, si-a propus, si ramane fidela programului de
baza, sa oglindeasca viata comunitatii noastre romanesti din Canada, cu
precadere a celor din Canada francofona. Sa ne cunoastem mai bine, sa aducem
in dezbaterea opiniei comunitatii, dar si a canadienilor de alte origini,
interesati de soarta etniei noastre, problemele ce ne framanta si, mai ales,
sa afirmam adevarul fara nici un fel de cosmetizare (a se citi, denaturare)
a acestuia. Iata de ce am cautat sa denuntam imixtiunile guvernelor post-decembriste
de la Bucuresti in organizatiile din Exil si din Diaspora in general,
incercarile lor de a promova anumite persoane destinate sa le faca jocul.
Lupta noastra nu s-a sfarsit. Dimpotriva, consider acum ca si fratii din
Romania au nevoie de ajutorul nostru mai mult ca oricand. Priviti politica
Cotrocenilor din ultimul deceniu. Pe mormantul unui ...escu s-a ridicat alt
...escu si acum troneaza tot un ...escu. In acelasi timp o simpla
coincidenta fara semnificatii speciale dar si, dedesubt, variatiuni pe
aceeasi tema: "Sa ne umplem buzunarele cat se mai poate!"
Poporul roman geme strivit de foame si de miziere, ametit de demagogie.
De la un ...escu "genial" care ura exilul romanesc, cautand sa-l
ingenungheze prin toate mijloacele, pana la acest ...escu de azi,
universitar care isi exprima in cuvinte dulcege "ingrijorarea" pentru soarta
Diasporei, toti trei au cautat sa minamilizeze, sa hartuiasca si sa
compromita pe cei care au luptat si continua sa lupte impotriva comunismului,
fie el afisat fatis sau structurat sub felurite masti.
Printre luptatorii din prima linie a Exilului se afla si o
parte din cei care au apartinut Miscarii legionare in diversele ei faze.
In ciuda ratacirilor si a metodelor uneori reprobabile de actiune, a
manifestarilor antisemite, legionarismul, care isi cauta radacinile in
istoria Romaniei, cauta cu infrigurare si solutii pentru romani. Aparuta
dupa primul Razboi mondial, Miscarea legionara se opunea cu inversunare
infiltrarii ideologiei bolsevice. Legionarii au intrevazut printre primii
pericolul enorm ce il reprezinta aceasta ideologie, mai ales cand era
impletita si cu setea ruseasca de cotropire. Si iata ca, dupa trei sferturi
de veac, justetea gandirii lor se confirma in multe privinte.
Miscare legionara se baza pe un larg sprijin din partea satelor (chiar daca
acest sprijin fusese atras, intr-una din campaniile electorale, cu un slogan
ca acesta: "Omul si pogonul !"). Acestui spirit i s-a alaturat,
urmare generozitatii ideilor legionare, o buna parte a intelectualitatii si
functionarimii de la orase, dupa cum nu putini au fost si intelectualii de
frunte, care fie ca au imbratisat cu totul doctrina legionara, fie ca au
simpatizat cu ea. Visul de aur al Miscarii legionare era regenerarea morala
a poporului roman, renasterea lui intr-un plan spiritual superior, destinat
a-l plasa pe un loc de frunte in lume.
Mai tarziu, cand tavalugul a trecut si peste Miscare, legionarii au
constituit un adevarat zid de rezistenta al Exilului.
In mandria lor de romani, ei au construit biserici si centre culturale, au
organizat scoli si asociatii in ideea de a mentine treaz spiritul romanesc
autentic.
Dupa cum era de asteptat, serviciile secrete ale republicii de la Bucuresti,
in colaborare cu serviciile secrete ale tarilor "pretine", s-au straduit sa
le zadarniceasca actiunile. Unul dintre cazurile cele mai batatoare la ochi
a fost cel al mitropolitului Valerian Trifa din America. Povestea trista,
dar si revoltatoare totodata, a compromiterii prin falsuri a ierarhului, ne
este redata de generalul Ion Mihai Pacepa in cartea sa Orizonturi rosii.
Generatiile tinere de romani, pornind de la respectul cuvenit
fiecarei natiuni si etnii, de la dragostea crestineasca fata de semeni, dar
pastrand mandria de a fi ceea ce sunt, trebuie sa cunoasca adevarata istorie
a inaintasilor, cu toate lucrurile ei mai bune si mai putin bune, sa-si
asume aceasta istorie.
Iar istoria scrisa trebuie sa fie adevarul si numai adevarul despre neam,
biografia acestuia in fata umanitatii.
Sa ne gandim din nou, si mai profund acum, in preajma
Sfintelor Pasti, la acest lucru si la datoria noastra de crestini de a
confirma faptele bune ale trecutului prin altele asemanatoare, de a
rascumpara greselile trecutului prin grija de a nu le repeta in viitor.
HRISTOS A-NVIAT ! |
|
