Pasarile Maiestre nu mor niciodata…traiesc vesnic.
Nu stau inchise in colivii, ci zboara libere, spre zari.
Cateodata ne parasesc, pentru un timp. Se inalta la ceruri, pentru a reveni in sufletele noastre, laminate de razele iubirii.
Dar ele revin mereu…
FAR Canada si Fundatia culturala Maria Tanase au organizat, impreuna, prezentarea la Montreal a spectacolului Pasarea Maiastra, realizat si interpretat de actrita Adriana Trandafir, actrita la Teatrul Odeon Bucuresti.
Eveniment marcant pentru viata comunitatii noastre, spectacolul este o evocare a vietii si carierei celei mai fascinante interprete a cantecului romanesc- Maria Tanase.
…Rebegita de frigul din sala, cu mantoul pe mine, astept cuminte inceperea spectacolului.
Dar ganduri, sentimente, amintiri si doruri imi napadesc sufletul si mi-l involbureaza.
Ma gandesc la ea, la Pasarea Maiastra, asa cum a numit-o marele Iorga, la Ea care, dupa cum spunea Arghezi- stia sa redea “ghirlanda in relief a cantecului de opinca”.
La EA, care era “luier si cobza, bucium, scripca, tambal, frunza si trestie, care stingea in glasul ei lacrima si jalea, culegea alintul din cantecul de leagan si dorul din freamatul padurilor”- numai un geniu, ca Enescu, putea sa o descrie astfel.
Ma gandesc la chipul ei, de o neasemuita frumusete, luminat de stralucirea sufletului si mi se face dor de caldura reavana a pamantului…
Ma gandesc la glasul ei si adulmec miros de flori de mar, de iasomie si de busuioc…
Ma gandesc la ea si simt cum mi se zvarcolesc radacinile…
Reflectoarele se aprind si …iat-o! Apare!
Statura, supla ca o trestie, cu ochii arzand de patima. Arunca vorbe zgrumturoase, trage cu sete din tigara si savureaza cu voluptate nectarul vinului. Aduce fericire in sufletele oamenilor, dar musca fara mila, din carnea ei de femeie, sacrificand-o, cu nobletea si puritatea vestalei, pentru a-si implini idealul.
Martirul trebuyie implinit – si-l implineste!
Femeia urla, blesteama, este toata numai durere. Dar Pasarea Maiastra isi desface larg, aripile si isi ia zborul catree soare.
Sunt naucita! Adriana Trandafir a reusit o performanta artistica uimitoare. Trairea ei este intense, sensibilitatea ii este subtila, iar temperamental volcanic. Emana sinceritate.
Omagiul pe care il adduce Mariei Tanase are profunzimea unui ritual sacru.
Trebuie s-o cunosc!
..Cand ne intalnim, ne privim in ochi, ne imbratisam sin e sarutam obrajii – ne cunoastem dintotdeauna.
Stam la sfat, uitand de timp si timpul uitand de noi.
Privind-o si ascultand-o ma uimeste tot mai mult.
Taranca in vorba si in gesture, nu-si ascunde opinca. Are ochii mari, destepti si tristi iar smaraldele lor vorbesc mult mai mult decat cuvintele, pe care si le cauta, parka speriata de a nu fi inteleasa.
Daruirea ei depaseste cu mult rampa scenei si lumina reflectoarelor, pentru a se angaja pe un taram nobil, acela al luptei pentru pastrarea valorilor spirituale ale neamului.
O misiune grea, dar gruel n-o sperie! Ii da apripi sa zboare! Ca o Pasarea Maiastra!
