TRIBUNA NOASTRA
anul 2 • nr. 10, MARTIE 1999

Publicitatea este un fenomen economic modern a carui dezvoltare ia avant o data cu inceputul secolului XX.

Amploarea deosebita a publicitatii a facut ca aceasta sa devina un factor social de prim plan. Utilitatea sa a dat loc la discutii pasionate. Unii economisti au condamnat fenomenul publicitate acuzandu-l ca falsifica legile economice ale pietii si duce la cresterea pretului de cumparare (v. Gide)
Altii, mai virulenti, considerau fenomenul publicitate ii trateaza pe oameni ca pe o "turma", demoralizandu-i (v. Duhamel)
Studii judicioase facute asupra publicitatii ajung insa la o cu toata alta concluzie. In majoritatea cazurilor, publicitatea contribuie la scaderea pretului de vanzare si la difuzarea obiectelor utile (Roger Maudit: La Reclame, Paris).

Neintelegerea vine de la eroarea fundamentala de a separa publicitatea de vanzare, considerandu-le doua forme distincte. Printr-o analiza temeinica se ajunge la concluzia ca publicitatea nu este decat un factor al vanzarii, fara de care aceasta din urma nu ar putea exista.
In manualele clasice de psihologie aplicata la vanzare se arata ca trebuie reunite sase conditii pentru care un produs sa fie vandabil.
Primele doua conditii sunt indispensabile:

1. Cunoasterea produsului

2. capacitatea de cumparare a clientului.

Celelalte patru sunt numai utile:

3. Necesitatea produsului (reala sau provocata)

4. Dorinta de a avea produsul respectiv

5. Calitatea satisfacatoare

6. Pretul convenabil.

PUBLICITATEA DIRECTA SI INDIRECTA

Publicitatea este inevitabila si indispensabila pentru orice produs aflat in vanzare. Simplul fapt de a avea o firma la strada, informand publicul despre natura comertului practicat constituie publicitatea directa.
Un comert aflat intr-o cladire sau intr-o alta pozitie retrasa de la strada trebuie sa recurga la alte mijloace de a se face cunoscut: scrisori, circulare, vizite etc.

Profesiile zise "liberale", tinand seama de reglementarile ordinelor din care fac parte, nu ar trebui sa faca publicitate. Dar aceasta este o simpla chestiune teoretica: medicii, avocatii, notarii... ar fi fara clienti daca nu si-ar semnala prezenta intr-un fel sau altul. Un avocat accepta sa apere gratuit un criminal faimos. Medicul tine conferinte. Amandoi atrag atentia publicului asupra lor insisi, practicand o publicitate indirecta.

Nu se poate concepe posibilitatea de a vinde ceva fara ca publicul sa cunoasca nimic despre marfa respectiva.
Ca si alte elemente ale vietii noastre moderne, publicitatea reprezinta o forta demna de luat in seama.
Trebuie sa invatam a ne servi de ea dupa toate regulile artei.