TRIBUNA NOASTRA
anul 2 • nr. 10, MARTIE 1999

Nu a existat, nu exista si nu va exista nicicand o forma de guvernamant care sa neglijeze relatia cu mijloacele mass-media. Fie pentru a avea inca o cale de cunoastere a opiniei publice cu privire la calitatea si problemele guvernarii, precum si o cale de a se explica in fata electoratului - in democratiile adevarate - fie pentru a se servi de mass-media spre a indoctrina si manipula aceeasi opinie publica, fie pentru a controla, cenzura si, eventual, sugruma tendintele critice si incercarile de "popularizare" a erorilor si de dezvaluire a manevrelor antipopulare de care se face vinovata Puterea. Aceasta in statele cu tendinte totalitare si dominate de organizatii de tip mafiot.

Dictatura comunista din Romania tinea sub un calcai de fier presa de toate felurile din iara, transformand-o intr-o uneafta docila, adeseori mincinoasa si slugarnica, simpla porta-voce a politic "de stat si de partid". Dar "mana lunga" a Bucurestiului nu se oprea la granitele Romaniei : aceeasi politica se ducea si fata de comunhatile romanesti din strainatate. E drept, cu mijloace mai subtile, datorita educatiei democratice a mzjoritatii membrilor acestor comunitati. Mai subtile, spunem, dar nu mai putin insidioase. Oficiile diplomatice "alegeau" cu grija pe cei carora li se intindea "o mana frateasca de la cei din tara" si pe care apoi ii sustineau prin toate mijloacele. Astfel se ajunsese ca cea mai mare parte a celor astfel "promovati" sa capete fel de fel de complexe de superioritate.

De fapt, ii caracterizeaza megalomania, impertinenta, agresivitatea chiar, aceasta din urma dusa pana la isterie. Totul pe un fond de lipsa crasa de cultura, in cel mai bun caz, semidocti... Si acestia "infiintau" ziare, produceau emisiuni de radio si de televiziune. In spatele lor se aflau acele "Directii" speciale de pe Dambovita care le puneau la dispozitie nu numai fondurile necesare ci si toate "materialele" iesite din laboratoarele de propaganda ale PCR. Materiale care apareau apoi in mijloacele mass-media comunitare din Occident sub semnaturile unor colaboratori desemnati din umbra. Am crezut, un moment, ca evenimentele din Decembrie 1989 au pus capat acestor practici... Da, "un moment", deoarece noua Putere n-a inteles nici o clipa sa renunte la vechile metode. Singura manifestare palpabila este "schimbarea garzii", adica aparitia unor noi "reprezentanti" ai Diasporei, desemnati, bineinteles, tot de la Bucuresti ! Ce fac acestia ? Creaza noi "formatiuni", "Consilii ale romanilor", publicatii iesite ca prin minune la nici un an dupa caderea lui Ceausescu. Cu un cuvant, incearca sa puna un adevarat monopol pe relatiile Diasporei cu tara. Din pacate pentru Puterea de sub Carpati, nevoita sa se desparta de cei gata compromisi, selectia "cadrelor" este si mai limitata, Bucurestiul vazandu-se obligat sa recurga la "serviciile" unor persoane si mai deochiate decat cele dinainte. Televiziunea Romana (autointitulata, oarece vreme, "Televiziunea Romana libera", de parca ar fi suficient sa botezi un copil Albert ca el sa se si dovedeasca un nou Einstein), ca si alte mijloace mass-media de acolo, a ajuns sa popularizeze indivizi dispusi sa dea lectii de afaceri marelui public romanesc in timp ce aici, in Canada, traiesc pe ajutor social. Sau sa prezinte ca "personalitati" pe unii care n-au fost personalitati nici macar in puscariile de drept comun prin care au trecut... Au aparut, din pamant, din iarba verde, "printi de coroana" sau "printi" pur si simplu, pe langa "regii" si "imparatii" unor etnii. Totul pentru a compromite notiunea de regalitate, pentru a impinge masele intr-un republicanism extrem. Citez aproximativ, din memorie : "Dati-mi o buna politica interna si veti avea o politica externa fara cusur" - cam asa spunea, odata, Nicolae Titulescu. Nimic mai adevarat. Nu poti promova o politica externa decenta atunci cand, pe plan intern, totul se duce de rapa, tara geme de suferinta. Mai marii zilei, in ciuda aerelor pe care si le dau de parc s-ar fi nascut in scaunele de parlamentari sau de ministri, n-au fost in stare sa dea, in zece ani de zile, nici un fel de legi coerente si utile Romaniei.

In schimb, au "reusit" sa dea o...lege pentru Diaspora !!! Ce vrea, oare, sa fie noul "Departament pentru relatiile cu romanii de peste hotare"? Cate din "sarcinile" care i-au fost atribuite prin act normativ nu-si au sorgintea in "sarcinile" variilor Directii ale institutiei ce se ocupa indeaproape nu numai de romanii de peste hotare, dar si de cei dinlauntrul fruntariilor tarii.

Cine reuseste sa faca afaceri fructuoase cu firmele - de stat sau "private" - din Romania ? Si cine, animat de bune intentii, dar refractar la "recrutare" risca sa se pomeneasca varat intr-o afacere falimentara ? Va las sa judecati. Bineinteles, cei ce se bucura de atentie si, cat de cat, de protectia pe care guvernul unei lari la margine de prapastie o mai poate asigura, nu sunt, la urma-urmei, decat tot dintre acei "oameni de incredere" cu profunde radacini in regimul dinainte de 1990.

Si cine-i sprijina ? Consuli cu insarcinari pe linie economica. Reprezentanti comerciali - unii ramasi "uitati" in posturi de prin 1985-86. "Ingineri financiari" fosti politruci prin   comertul exterior ceausist. Si toti au grija sa-si protejeze acolitii si sa-i informeze pe diplomatii nou-veniti care este linia de urmat. Pentru toti acestia mijloacele mass-media sunt foarte importante. Cel care v-a primit cu aroganta in biroul sau, platit cu banii contribuabilului din Romania, spunandu-va ca nu-l intereseaza "afacerile romanesti de trei surcele" n-o spune doar pentru ca va dispretuieste. O spune si pentru ca se teme ca, prin priceperea si perseverenta dumneavoastra, i-ati putea elimina protejatii, i-ati face inutil pe EL, "reprezentantul" Romanei. Pe El, care mai are si alte «misiuni». Acelea de a nu lipsi de la nici o manifestare a comunitatii - doar tara are grija de noi, nu ? - de a "omeni" pe cine "stie el" cu o sticla - doua de vin sau, dupa caz, cu o lada intreaga, de a mai da si cate un interviu impaciuitor sau sforaitor - tot dupa caz - pentru a arata ca el a venit "sa impace Exilul cu tara"! De parca Exilul cu tara ar fi fost certat, nu cu regimul... Ceea ce vreau sa pun in lumina este faptul ca, mai pe fata, mai pe-ascuns, mare lucru nu s-a schimbat in atitudinea autoritatilor de ia Bucuresti fata de noi, cei aflati peste hotare. In aceste conditii, trebuie sa ne organizam, sa luam atitudine si sa ne spunem cuvantul. Sa punem stavila incercarilor de a "desemna" dinafara pe cei care sa ne reprezinte, indiferent cat de subtile sau de inselatoare ar fi aceste incercari...Sa nupermaem nimanui sa vorbeasca "in numele nostru" atunci cand nu noi I-am autorizat s-o faca ! Si sa bagam bine de seama in ce ape se scalda acele mijloace mass-media care le ofera acestor "reprezentanti" ai nimanui (sau aproape ai nimanui) ocazia de a vorbi "in numele nostru" fara posibilitate de replica.

Calea cea mai logica de urmat, dupa opinia subsemnatului, ar fi ca acele mijloace mass-media care afiseaza calitatea de "comunitare" sa fie coordonate de organisme izvorate chiar din randurile noastre. Emisiunile de radio, de televiziune, publicatiile care isi spun "comunitare" sau care chiar si-au declarat acest statut in fata autoritatilor canadiene sa fie realizate de grupuri redactionale care sa se bucure intr-adevar de increderea comunitatii. Iar cine doreste sa aibe emisiunea sa, ziarul sau, s-o faca – nimeni nu-l impiedica, doar cu titlu privat. Platind din buzunarul propriu si fara pretentia de a vorbi in numele comunitatii. Indiferenta din partea noastra nu duce decat la posibilitatea de manifestare abuziva pentru cei care, reprezentand interese straine de cele ale comunitatii, cauta sa se substituie autoritatilor legitime a organismelor acesteia.