Are ochii mari, larg deschisi spre lume. Privirea, de o deosebita inteligenta, cerceteaza totul cu curiozitate. Parca ar vrea sa afle tot, sa inteleaga tot, sa stie tot. Imi pare rezeroata, chiar usor distanta. Are insa un zambet - fermecator suras! - cum rar am intalnit. Chiar cand vorbeste despre lucruri triste, care i-au lasat rani dureroase in suflet, zambetul nu-i piere. El devine doar intelept si misterios. Ca surasul Giocondei!
Da, la Mona Lisa mi-a zburat gandul cand am stat de vorba cu Flavia Cosma.
Par amandoua
facute din acelasi aluat - frumusete stranie, senina, suras enigmatic, trist
si vesel, nedumerit si a-toate-stiutor, privire directa, avida sa vada totul
dar care nu lasa deschisa poarta sufleiului. Par incarnarea fortei date de
slabiciune.
Si totul este seductie.
Se spune ca seduciia este o forma a puterii. A acelei puteri pe care mii o
exercita asupra lumii. Si cred ca este adevarat. )esi vorbim timp de mai
bine de doua ore, aflu foarte putine lucruri precise. La toate intrebarile
pe care i le pun, interlocutoarea mea mi raspunde vag, invaluindu-se in
mister.
N-am aflat nici macar data nasterii. Mi-a spus doar ca s-a
nascut ub semnul Gemenilor...
Deci...
Intr-o primavara a anilar 50, in casa unei familii de inteiectuali s-a
nascut cea care avea sa devina scriitoarea Flavia Cosma,
Anii copilariei, petrecuti in Bihor, au avut o mare influenta asupra ei asupra modelarii valorilor sale, a visurilor si telurilor de viitor. Amintirile sunt puternice in memoria scriitoarei care, prin natura faptelor (pe care nu mi le-a marturisit!) a fost crescuta si educata mai muIt de bunici. In special personalitatea puternica a bunicei a lasat adanci amprente in sufletul Flaviei Cosma. De la ea – imi spune - a invatat si a inteles care sunt valorile cele mai profunde ale oamenilor simpli, dela tara. De la ea a invatat ce inseamna taria de caracter, ce inseamna vointa, ce inseamna a face bine oamenilor.
Adolescenta a
fost senina, in ciuda greutatilor prin care trecea familia ei. Fire
sociabila, avea numerosi prieteni: "li faceam sa rada ca sa le vad zambetele
fericite. Eram plina de curiozitate, vroiam sa descoper viata. Sa descopar
binele si raul. Sa descopar omul".
Adolescenta a insemnat si primele pasiuni - Alecsandri, Eminescu apoi
Caragiale.
Era doar un
copil cand se vedea, deja poeta. Se credea o creatoare…plagiind versuri
de-ale bardului de la Mircesti. Dar acest moment a insemnat totusi ceva
important. Atractia si mai apoi marea dragoste pentru poezie. La inceput a
fost sedusa doar de armonia rimelor si de dulceata cuvintelor... Mai tarziu,
prin Eminescu a inceput sa descopere in cuvinte sensuri noi, profunde. Era
intalnirea cu filozofia. Apoi, la Bucuresti a vizionat spectacolul «O
scrisoare pierduta», ceea ce a fost impactul cu socialul.
Imi spune : «Anii adolescentei au insemnat mii de volume citite. Am
« devorat » biblioteci intregi. Ma «hraneam» cu carti. Lumea mi se parea
plina de mistere pe care vroiam sa le aflu, sa le inteleg".
Teatrul devine o pasiune si vrea sa devina actrita. Dar cuminte, accepta sa
implineasca dorinta familiei de a imbraiisa o meserie tehnica. Argumentele
erau puternice - avea talent la fizica si matematica iar vremurile erau
grele, o cariera artistica nu-i putea oferii satisfactii.
Se inscrie, deci, la facultatea de electroenergetica din cadrul Institutului
Politehnic din Bucuresti, totusi… urmeaza cursuri de teatru la Scoala
populara de arta.
Destinul o ajuta sa ocupe un post de inginer de sunet la Radioteleviziune.
Imi spune ca in acea perioada a avut cele mai mari satisfactii pentru ca a
avut ocazia sa cunoasca si sa lucreze cu unii din cei mai mari actori si
regizori.
In anii aceia a cunoscut, de altfel, multe personalitati din colonia
cultural-artistica a Bucurestiului.
In 1974, punandu-si serioase semne de intrebare asupra sensului vietii in
conditiile unui stat ca Romania, Flavia Cosma decide, impreuna cu sotul si
fiul sau, sa paraseasca tara. Petrece 2 ani plini de umilinte intr-un camp
din Grecia, apoi imigreaza in Canada. Se stabileste la Toronto si foarte
curand este angajata la postul de televiziune multiculturala a "orasului
regina". De 19 ani lucreaza in acelasi loc de munca, iar colegii i-au
devenit mai mult decat prieteni, sunt o a doua familie: "Nu am fost
niciodata dezamagita de prietenii mei. Este foarte important pentru mine,
pentru ca rar se intalneste ca in prietenie, care este sensibila si fragila,
oamenii sa aibe rezonante comune chiar si dupa 20 de ani". Cu toate acestea
- prezenta prietenilor, a familiei, realizarea unei cariere stralucite -
Flavia Cosma se considera o neadaptata la viata canadiana.
In mod bizar, nu vorbeste despre
Canada ca despre "acasa".
Dar
nici despre Romania...
O indemn pe interlocutoarea mea sa-mi vorbeasca despre preocuparile sale din
domeniul cultural-artistic si aflu ca, de la venirea in Canada, a scris,
produs si regizat numeroase piese de teatru pentru copii si tot pentru ei a
publicat cartea de povesti "Basme" (Canadian Stage and Art Publishers,
Toronto, 1990). A mai realizat si unele filme documentare, cateva despre si
in Romania, dintre care unul - "Romania, o tara la raspantie", a fost
premiat cu "Canadian Scene National Award" in 1991.
In anul 1989 publica
volumul de poezii "47 de poeme" care a castigat "Premiul asociatiei
translatorilor literari americani Richard Wilbur", iar in 1996, romanul `The
Fire That Burns Us" (Singular Speech Pres, USA).
In 1997 publica in Romania, la Editura Eminescu, volumul de poezii "Pasari
si alte vise", in prezentarea poetei Ana Blandiana de care imi spune ca o
leaga o mare prietenie. Este membra a Uniunii scriitorilor din
Canada,
a Asociatiei ziaristilor si scriitorilor etnici din
Toronto,
precum si membra a Uniunii internationale a femeilor ziariste.
Incerc sa aflu ce o inspira, ce o indeamna sa scrie si-mi raspunde : «Nimic si totul. Nu stiu. Starea de gratie este o stare de mister. Ea vine, pur si simplu. Atunci versurile se scriu singure. Restul este palid.»
Cum nu sunt un critic literar, nu pot, din pacate sa scriu despre creatia poetica a Flaviei Cosma. Stiu doar ca, desi fara gusturi cultivate in mod deosebit, am ramas impresionata de universul sau poetic, de simplitatea cuvintelor, de sensurile adanci ale metaforelor. Citindu-i versurile m-am simtit incarcata de emotii, pentru ca, prin fiecare poezie, mi-au fost atinse coarde sensibile ale sufletului, rascolite amintiri...
Dar Flavia Cosma nu este numai o scriitoare cunoscuta si apreciata. Ea este profund implicata in problemele sociale pe care le confrunta Romania post-revolutionara. Imi povesteste despre efervescenta zilelor din decembrie 89. Era la Toronto si urmarea la televizor, plina de emotii, evenimentele: « In mod spontan, pe 22 decembrie, eu si colegii mei de munca – oameni de natii diferire -, am decis sa strangem semnaturi de adeziune la o cerere care am formulat-o catre Ceausescu : « Stop shooting the children, Mr. President ». Am strans peste 10000 de semnaturi. Acesta a fost inceputul. Mai apoi, in 1990, am format o grupare pe care am numit-o « Asociatia pentru democratie in Romania » si pe care am afiliat-o Federatiei Asociatiii (FAR-Canada). Scopul principal al gruparii noastre a fost si este acela de a trimite ajutoare materiale copiilor din Romania. De atunci, din iarna lui ‘90 si pana in prezent, trimitem containere de cate 20 de tone de ajutoare copiilor din tara. Am contactat membrii Aliantei Civice din Romania cu cre am inceput o extraordinara colaborare in vederea distribuirii ajutoarelor. Alianta Civica stie exact care si unde sunt nevoile mai mari, deci ei distribuie medicamentele, materialele si aparatutra medicala, manualele, cartile, hainele, alimente. Numeroase spitale de copii si orfelinate au beneficiat de aceste ajutoare. Pentru mine, care insotesc fie fericire transport, este o mare bucurie sa vad pe copiii care ne primesc darurile. »
De aproape 9 ani, Flavia Cosma intreprinde cu incapatanarea care o caracterizeaza (dupa cum singura se caracterizeaza) o cruciada impotriva saraciei, a suferintelor unor copii din Romania. Aceasta lupta ii da un puternic sentiment de implinire. Este ferm convinsa ca binele pe care il face se datoreaza faptului ca omul s-a nascut pentru a face bine. Si aceasta credinta nu i-o poate clinti nimeni si nimic. Ca si credinta profunda in Dumnezeu...
Flavia Cosma este o fiinta care nu conteneste sa surprinda. Torontoaza de peste 20 de ani, isi construieste o casa la Val David, in micul "sat romanesc" din Laurantide, si o intreb de ce a ales tocmai acest loc. Zambind misterios imi spune ca uneori este periculos sa te indragostesti, pentru ca trebuie sa suporii consecintele. Ea s-a indragostit de Val-David si rezultatul este "Casa nu este gata, dar parca deja traieste si ma imbratiseaza protector. I-am dat si un nume : « Vis de poet »
Desi mandra de tot ce a realizat in viata, Flavia Cosma este o femeie care impresioneaza prin modestie. Ce a facut pana acum, trebuia facut. Are multe proiecte de viitor. Dar dorinta cea mai fierbinte este sa aiba timp. Timpul de a ajunge la acea intelepciune profunda care o face sa deschida ferestrele spre absolut.
Iar pana atnci… accepta misterele lumii…
