TRIBUNA NOASTRA
anul 1 • nr. 8 - 9, IANUARIE - FEBRUARIE 1999

Cu mai bine de doua decenii in urma, odata cu semnarea contractului CANDU (privind construirea centralei nuclear-electrice de la Cernavoda), intre guvernele canadian si roman, tot mai multi agenti ai regimului de la Bucuresti au fost infiltrati in Canada si, in general, in intreaga America de Nord, patrunzand in toate categoriile sociale, de la marginali si pana la mediile universitare. S-au "desfasurat in teritoriu", unii alergand peste tot dupa informatii din randurile Diasporei, altii adop­tand o atitudine "olimpiana", evitand comunitatea, ba chiar afisand dispret la adresa ei. Acestia din urma aveau ca misiune penetrarea cercurilor locale si culegerea "informatiilor de maxima importanta". Pe masura ce timpul trece, iese tot mai mult in evidenta faptul ca insasi mult laudata Academie romano-americana vine de pe "plansetele de proiectare" ale unor instituiii bucurestene care ar da orice sa nu fie niciodata amintite in public si ca menirea ei este de a cunoaste si influenta din inte­rior mediile intelectuale romanesti de pe continentul nord-american. Sub obladuirea Bucurestiului, au fost create tot felul de asociatii, formatiuni si firme care s­-au straduit sa dobandeasca legitimitate si credibilitate in fata autoritatilor canadi­ene. Foarte activa in organizarea activitatilor nemarturisibile s-a dovedit diplomatia romaneasca.

Incercand, astazi, o inventariere a acestor asociatii, formatiuni si firme ne arata ca doar foarte putine dintre ele mai supravietuiesc, in lipsa, la un moment dat, a spon­sorizarii mascate de care se bucurau din partea regimului comunist din Romania.

N-au disparut fara sa lase urme : vrajba, compromitere, suspiciune.

A cazut Ceausescu, au aparut noile regimuri de dupa 1990 : regimul de sase ani al lui lon Iliescu si regimul lui Emil Constantinescu, cel cu "15.000 de specialisti", intrat  in cel de al treilea sau an de existenta. Aceste noi regimuri s-au straduit si ele sa se apropie de Diaspora pe diverse cai. Aflate in posesia datelor necesare despre per­soanele pe care le vizau, cunoscandu-le slabiciunile si orgoliile, au facut tot ce au crezut de cuviinta spre a si le apropia : acordare de titluri si onoruri, restituirea aver­ilor (chiar in lipsa unui act normativ care sa reglementeze asemenea restituiri), o "presa" buna si chiar laudativa, "construirea" unor imagini personale destinate sa le atraga simpatia publica.

Nu putini din cei mai onesti, descoperind ca, in realitate, sunt manipulati, au decis sa se retraga.

Regimul presedintelui Emil Constantinescu, invingator in niste alegeri voit sau, poate, involuntar democratice, a deceptionat repede si profund. Lasand altora grija analizei situatiei politice din Romania, vom spune doar ca programele politice si economice vanturate inaintea si in timpul campaniei electorale au ramas ceea ce erau de fapt : vorbe in vant. Reforma economica nici n-a fost, practic, inceputa, cat despre cea politica mai bine nici nu mai amintim. "Sfantul algoritm politic" este sin­gurul zeu la care se inchina coalitia aflata la putere, "rotatia cadrelor" - singurul instrument de "primenire" a factorilor de conducere la nivel inalt.

Drept urmare, degringolada economica si a nivelului de trai a continuat, accelerata de consumarea si ultimelor rezerve.

Majoritatea populatiei se afla la limita cea mai de jos a posibilitatilor de supravietuire. Noile generatii, in fata unei lipse cronice de perspective, isi indreptata tot mai mult privirile spre o lume unde ar putea sa se realizeze si sa traiasca civilizat. Pentru aceste noi generatii, Canada este, fara indoiala, o "tara a fagaduintei". Numarandu-se printre statele de frunte ale lumii, cu o suprafata echivalenta cu cea a intregii Europe si cu o populatie doar ceva mai mare decat cea a Romaniei, Canada constitue un debuseu atragator pentru prea plinul uman al multor tari ale Lumii Vechi.

In aceste conditii, datoria noastra, a Diasporei, este de a ne organiza pe baze sin­cere si realiste pentru a contribui la integrarea noilor sositi, dar si la cultivarea si pastrarea cat mai nealterata a spiritului romanesc.

Din cate ne-am putut da seama, aceasta Diaspora, care a votat "schimbarea" in proportie covarsitoare, nu este, nici ea, mai putin dezamagita de cursul pe care I­au luat lucrurile in Romania. Caznindu-se sa contracareze lipsa de audienta, tot mai vadita, pe care o are in randurile romanilor de peste hotare, regimul Constantinescu se grabeste sa reactiveze o serie de agenti din, emigratie, investin­du-i pe unii cu titluri si functii de consilieri ori altele asemenea si incercand sa-i pro­^-noveze pe altii ca "figuri reprezentative" ale emigratiei. Chiar si atunci cand, in necunostinta de cauza sau, pur si simplu, din lipsa de "cadre", recurge la person­tje fara anvergura, compromise sau cu un comportament dubios.

Devine evident ca Bucurestiul subestimeaza flagrant capacitatea de organizare si Iuciditatea a Diasporei. Organizare sprijinita si de autoritatile canadiene, care realeaza tot mai mult duplicitatea institutiilor din Romania, ce nu fac decat sa duca ai departe linia mostenita.

Nu incape indoiala ca, in conditiile in care politica practicata la Bucuresti ar conduce la bunastarea pe toate planurile a fratilor nostri din Romania, toti cei de buna credinta din Diaspora ar fi multumiti, ar aproba si ar sprijini aceasta politica.

Din pacate, aceste conditii lipsesc. Si, atunci, Diaspora romaneasca nu are alta cale de a se manifesta decat aceea de a se relia adevaratilor lideri, din aceia inzestrati cu daruire pentru semenii lor, mandri de ceea ce sunt si dispusi sa-si indrepte in mod sincer eforturile spre o unitate democratica a comunitatii, spre indeplinirea adevaratelor ei aspiratii, fara a alerga dupa false onoruri si fara a se multumi sa fie doar oameni de paie ai unui regim in mare parte compromis.