TRIBUNA NOASTRA
anul 1 • nr. 7, NOIEMBRIE 1998

Spiritualitatea si traditiile natiunii romane au prins fiinta, de-a lungul veacurilor, in sanul bisericii. In lupta, strabunii nostri, alaturi de sabie, purtau crucea. La vremuri de bejenie, biserica era locul de refugiu, mangaiere si speranta. Datorita credin­tei, romanii din tinuturile cotropite au ramas romani chiar dupa o jumatate de mileniu.

Slujitorii lacasului lui Dumnezeu erau si slujitorii Neamului. Plini de umilinta, strabateau lumea timpului de la cancelaria Vienei si pana la Vatican. Nici un fel de pagani sau straini ce ne dadeau pieirea nu au reusit sa rupa legaturile dintre popor si biserica sa.

Doar comunismul, ideologie izvorata din mai sumbre subterane ale gandirii ateiste, a reusit sa arunce o umbra intre noi si biserica. El si-a dorit sa se substituie credintei si, in ultima instanta, sa-I "desfiinteze" pe Dumnezeu, fara a fi in stare sa ofere, in locu-I, nimic superior sau macar credibil.

Realizand destul de repede ca o credinta milenara nu poate fi lesne smulsa sau stearsa din sufletul colectiv, ideologii dictaturilor marxiste si-au indreptat "tirul" asupra celor ce slujeau sau urmau sa slujeasca biserica. Multi dintre acestia din urma au refuzat compromisul si au trebuit sa suporte calvarul persecutiilor, intemnitariior, schingiuirilor, decimarii. Nu toti. Dintr-o mie de motive, destui dintre ei s-au opus Puterii impilatoare.

Fie "pentru a nu lasa turma fara pastor", fie pentru ca "altfel nu se poate", fie pentru ca li se oferea avantaje ce-i scoteau dintre muritorii "de rand" si faceau din ei un fel de "nomenclatura nedeclarata", dar cu atat mai sensibila la santaj si presiuni.

Pentru a intra in randurile acestei "semi­nomenclaturi", deci pentru a urma studii de teologie si preotie, candidatii erau selectionati dupa criterii tipice "de cadre"! In timpul studiilor ei se numarau printre cei carora nu li se refuza - ca atator altora - o buna slujba de vacanta. Slujba lumeasca, bineinteles, ghizi turistici, chelneri, receptionisti si, in general, tot felul de prestatori de servicii turistice. Pe Litoral, de preferinta ! Prilej pentru ei de a cunoaste cat mai profund slabiciunile omenesti atat de lesne intuite la un tarm de mare incalzit de soare ziua, mangaiat de razele lunii noaptea... Prilej de a-si forma o imagine mai completa si - de ce nu - mai cinica asupra lumii, mai abitir decat un student Sociologie sau de la Psihologie. De a se "deda" cu afacerile mai ceva decat studentii de la Comert. De a invata ce informatii sa culeaga si cum sa le transmita acolo "unde trebuie". Mestesugul de informator de elita, dar si acela de agent de influentare.

Discreditarea Bisericii era unul din telurile regimului, iar folosirea unor asemenea slujitori ai Bisericii nu putea avea alt efect. Dar si mai mult conta pentru regim detasamentul suplimentar de informatori de elita, dar si acela de agent de influientare in paturile largi ale populatiei pe care il  constituiau aceste "produse" tipice.

Unora dintre cei mai bine "pregatiti" si mai de incredere li se "facea loc" pentru a accede la pastorirea sufletelor pierdute pentru marxism prin faptul ca se aflau pribegi in Occident, intr-o alta lume, cu alte valori. Manevre care n-au avut intotdeauna si efectul de a-i "converti" pe exilati, dar care deseori au semanat vrajba si neincredere in randurile lor, nefiind usor sa-i deosebesti pe pastorii de suflete cu dar de la stapanire de cei cu har de la Dumnezeu.

lata de ce multi dintre noi au ajuns sa ocoleasca lacasurile de rugaciune ce ar trebui sa fie locul nostru de intalnire cu Atotputernicul, cu sufletul nostru, dar si cu confratii nostri intru limba si credinta. Locul unde spiritul nostru sa-si gaseasca linistea si inaltarea.

Ce nepotrivit poate suna un discurs politizant, patimas, invrajbitor sau doar inecat intr-o prozaica meschinarie, atunci cand este rostit din amvonul unei biserici a carei misiune ar trebui sa fie impacarea !

Dar ce ipocrit se arata preotul ce-si aroga, deschis ori ocult, puterea de a conduce discretionar un Consiliu parohial­, organ ales de cei ce sustin biserica prin contributiile lor banesti si al carui rol este tocmai acela de a-l descarca pe preot de chestiunile administrative si a-i inlesni ingrijirea, in liniste, a sufletelor enoriasilor !

Da a-i da preotului prilejul sa-si urmeze chemarea, sa-l slujeasca pe Dumnezeu, sa-l slujeasca cu smerenie pe Dumnezeu, pastorind sufletele cu sufletul si nu cu punga ori cu sabia de comandant, de a duce printre credinciosi mesajul de pace si impacare al lui Hristos, tocmai pentru a face ca pacea si impacarea sa triumfe !