TRIBUNA NOASTRA
anul 1 • nr. 6, OCTOMRIE 1998

Tema dezbaterii romanilor din afara granitelor tarii era foarte prezenta in cantecele de sirena ale "tenorilor" dezinformatori, formati in culisele regimului pe care il consederam apus din acel decembrie ' 89.
Scenele preferate pentru aceste "show"-uri erau cercurile Exilului din tarile vestice.

Dupa decenii de invocare repetata, "dezbinarea romanilor din emigratie" a reusit sa se intipareasca in incredibil de multe cugete. La unii, aceasta invocare s-a transformat intr-un soi de bocet ce se intinde pe mai multe octave, de la naivitate pana la ipocrizie.

M-am intrebat, nu o data, ce anume ascunde aceasta idee, arma din arsenalul vanatoarei de "tradatori de tara", cum erau stigmatizati cei plecati definitiv din tara inainte de decembrie ' 89. Dupa ani, am gasit, cred, raspunsul: aceasta idee ascunde intentia de a semana demobilizare, de a inocula resemnare si de a semana neincredere reciproca.
Ideea existentei unei dezbinari reuseste intotdeauna sa strecoare in suflete, in urma unei diabolice si eterne reluari, in toate formele imaginabile, potrivit principiului: "Calomniati, calomniati ! Va ramane intotdeauna ceva !" (Calomniez, calomnier ! Il restera toujours quelque chose !)

Iar dezbinarea, iata, devine un soi de fatalism, un destin tragic pe care il purtam in noi, romanii, pe toate meridianele. Doar de aceea suntem, unii dintre noi, urmasi mai mult sau mai putin directi ai ciobanasului din "Miorita", cael ce isi asteapta cu resemnare ucigasul.

Din acelasi culise despre care vorbeam mai sus a fost coordonata, vreme de multi ani, constituirea de societati comerciale, asociatii, editarea de publicatii, toate sub conducerea unor oameni de incredere ai Bucurestiului. Acestia aveau ca misiune, sa formeze curente de opinie favorabile regimului comunist, precum si sa defaimeze, sa descurajeze si sa distruga rezistenta.

Dupa evenimentele din decembrie ' 89, multi dintre acesti "oameni de bine" s-au pierdut "in ceata", fie atrasi de alte "afaceri", fie dandu-se, pur si simplu, "la fund", ca sa li se piarda urma. Au existat - si exista - si alti "oameni de bine" care nu au renuntat : ei s-au pornit sa creeze noi structuri in locul celor vechi si compromise, structuri "in pas cu vremea", adica adaptate noilor circumstante.

Se pare, insa, ca in majoritatea cazurilor aceste incercari sunt sortite esecului, deoarece promotorii lor nu au forta initiativei personale. Ei n-au fost niciodata altceva decat executanti ascultatori, adesea servili, ai ordinelor primite. Niste marionete pe scena vremii. Care marionete continua, din pacate, sa ne tulbure chiar si dupa caderea cortinei. Obisnuinta de a murdari totul in jur este a doua lor natura. lata motivul pentru care consider ca noua guvernare de la Bucuresti ar trebui, ar avea chiar datoria sa ne ajute a ne regasi in fiinta si constiinta noastra, de a ne regasi linistea si solidaritatea, publicand, cu toata raspunderea si probitatea, listele acestor fosti "oameni de bine" de pe mapamond. Nu pentru a ne da prilejul unor razbunari tardive si ineficiente. Ci pentru a ne cunoaste mai bine intre noi si a ne recapata increderea unii in ceilalti.

Am pune punct si am lua-o de la capat, de acolo de unde trebuia pornit de la bun inceput. Ar fi un catharsis al Exilului.
Iar cei in cauza ar pierde pentru totdeauna mijloacele de a unelti din umbra.