Cunoasterea legilor care reglementeaza relatiile dintre noi, dintre noi si societate, constituie pentru fiecare un atu major, un "must" pentru reusita in relatii cu mediul uman si social.
Atunci cand vorbim de noi, cei care am
venit in Canada ca imigranti, cunoasterea legislatiei tarii, precum si a
spiritului ei si a celui al impartitorilor dreptatii, este cu adevarat
prioritara, mai ales din momentul in care decidem sau ni se ofera ocazia de
a "merge pe propriile picioare" in noua viata.
Integrarea noastra in societatea de adoptie depinde de modul nemijlocit de
aceasta.
Inainte de orice, ce stim despre drept
ca institutie fundamentala a societatii?
DICTIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMANE,
editia 1996, ne spune:
"Dreptul este totalitatea regulilor si normelor juridice care
reglementeaza relatiile sociale dintr-un stat"
Cu alte cuvinte, Dreptul ca institutie fundamentala a societatii cuprinde atat sistemul de legi propriu statului respectiv, cat si principiile care se aplica in adoptarea normelor de drept.
DREPTUL CIVIL
El reglementeaza raporturile dintre
persoane, fie ele fizice (indivizi) sau juridice (asociatii de persoane
fizice, societati, companii, stat). Acestea din urma, in limba franceza
poarta numele de "personnes morales".
Scopul unui proces civil este acela de a transa intr-un litigiu
existent intre persoane, respectiv intre dumneavoastra si o alta persoana
fizica sau morala.
Care sunt genurile de litigii pe care le transeaza dreptul civil?
a - Litigii privind bunurile materiale, cum ar fi:
• o datorie de bani;
• un contract de vanzare-cumparare de locuinta;
• distrugere de bunuri;
• dreptul de trecere pe o proprietate (servitute)
b - Litigii de dreptul familiei :
• divort;
• pensie alimentara;
• incredintarea minorilor
c - Litigii privind suferinte corporale:
• ranirea prin cadere ca urmare a unui trotuar rau intretinut;
• incapacitatea rezultata dintr-o eroare medicala.
O ptima notiune, asupra careia tinem sa
atragem atentia, intrucat ea priveste toate raporturile juridice,
este aceea de prescriptie. Iata despre ce este vorba: dreptul de a
chema pe cineva in judecata nu este perpetuu. Legea prevede - in functie de
anumite criterii - termene dupa care dreptul de chemare in justitie se
stinge. Acesta este termenul de prescriere dupa trecerea caruia fapta
respectiva nu mai poate fi dezbatuta in instantele judecatoresti.
Justificarea acestui termen decurge fie din durata normala de existenta a
obiectului disputei, fie din disparitia in timp a probelor (decesul
martorilor, precum si alte multe ratiuni decurgand din practica jurudica sau
notariala).
In cazul in care reclamantul, independent de vointa, sa nu poate depune
plangrea, atunci termenul de prescriere devine imprescriptibil, ceea
ce explica urmarirea pe tot restul vietii a criminalilor de razboi.
Dar iata cateva termene de prescriere:
• spre a da in judecata un medic, o clinica, un centru de ski etc., pentru
suferinte corporale, termenul de prescriere este de trei ani de la data
accidentului;
• pentru a da in judecata o municipalitate, termenul este de 15 zile;
• pentru daune produse impotriva proprietatii, termenul este de 3 ani de la
data producerii.
(va urma)
