TRIBUNA NOASTRA
anul 1 • nr. 4, iulie - august 1998

Stadiile de creare si dezvoltare a companiei
Basile Gliga

  1. PRELUDIUL

Dupa ce aveti o idee clara asupra afacerii pe care doriti sa o demarati, primul pas important il constituie pregatirea unui plan de afaceri.
Importanta acestui plan este data de faptul ca el trebuie sa reprezinte baza de dezvoltare a companiei. In cuprinsul lui are loc evaluarea pietii potentiale specifice, prin el se determina mijloacele de productie si de comercializare. Se alege amplasarea si se prezinta factorii care au dus la aceasta alegere. Se opteaza pentru forma juridica a companiei si sunt desemnati coechipierii.
In randul elementelor de baza mai citam resursele umane disponibile, resursele financiare si bugetul de casa.

Daca un plan de afaceri este bine intocmit, el va fi un sprijin real pentru cei care vor gestiona compania si ii vor ajuta sa evite o serie de dificultati. Succesul proiectului depinde in cea mai mare masura de planul de afaceri.

Este aproape superfluu sa precizam ca, pentru a dresa un bun plan de afaceri, initiatorul trebuie sa aiba o imagine clara asupra proiectului pe care doreste sa il lanseze. In acest sens, el are datoria de a examina cu cea mai mare obiectivitate sansele afacerii pe care a ales-o. De asemenea, el trebuie sa fie perfect constient de riscul personal pe care si-l asuma.

Urmatoarea etapa a pregatirii este contactarea autoritatilor guvernamentale (municipalitate, provincie, federal) pentru a cunoaste demersurile si exigentele legale pentru obtinerea unui permis de functionare.

Fiecare municipalitate isi are teritoriul divizat pe mai multe zone: rezidentiale, comerciale, industriale si agricole. O afacere nu se poate stabili oriunde, specificul ei jucand un rol important in desemnarea amplasamentului. Ultimul cuvant in privinta amplasarii il are primaria (municipalitatea), care si-l spune prin eliberarea permisului de exploatare.

Guvernul provincial are si el atributiile sale. Astfel, pentru unele tipuri de afaceri este nevoie de un permis de exploatare emis de guvern (deschiderea de restaurante, hoteluri, agentii de voiaj si altele).

Trebuie sa amintim si faptul ca pentru unele domenii de activitate (agricultura, comert international, comunicatii etc.) guvernul federal este cel care detine in exclusivitate dreptul de a emite permisul de functionare.

2. LANSAREA

Este etapa in care visul devine realitate. Procedurile juridice de formare a companiei au fost indeplinite, fondurile au fost obtinute, contractele sunt semnate, echipa de lucru este formata si pregatita. Compania cauta sa-si ocupe locul pe piata in functie de produsul pe care-l ofera. Plasarea produsului se poate face prin corespondenta, prin publicitate conjugata cu obtiunea de cumparare (formulare tip de comanda, cu termen de optiune, difuzate prin mijloacele mass-media), prin magazine, prin reprezentanti (comis-voiajori) si asa mai departe.
Oricare din sistemele de vanzare poate da rezultate bune daca alegerea lor a tinut seama de specificul produsului oferit. Cu alte cuvinte, daca promotorul a dovedit un bun discernamant in alegerea formulei de ofertare.

In cazul micilor companii, patronul intruneste, de obicei, toate functiile. El este director de productie si director de vanzare. El isi petrece serile - uneori chiar si noptile si week-end-urile - verificand conturile, pregatind tranzactiile in perspectiva etc. Intr-un cuvant, el este omul-orchestra al afacerii. In general, aceasta calitate este indispensabila, cel putin atata timp cat rezultatele si ambitiile patronului nu il imping sa dea amploare comertului sau.
Patronul este obligat sa-si consacre integral energiile pentru bunul mers al afacerii. De aceea, o companie de mica anvergura se identifica, de obicei, cu patronul sau. De unde si cunoscutul sentiment, de care majoritatea in cauza sunt foarte mandri, acela exprimat prin cuvintele: "- Eu sunt compania!"

Dificultatile majore de care se izbeste patronul in aceasta etapa sunt legate de atribuirea sarcinilor si raspunderilor fiecaruia dintre colaboratori, precum si crearea unor mecanisme interne (in sanul companiei) stabile si fiabile, care sa permita un bun flux informational, o buna circulatie a informatiilor legate de evolutia preturilor, cifra de afacere si ramdamentul personal.