Iata o tara legendara, care ne indeamna la lirism : bogata in frumuseti naturale, cu un trecut monumental si cu bogatii artistice incomparabile.
Acum 2500 de ani, Grecia se afla in
avangarda civilizatiilor europene si a democratiei.
Grecia moderna a cunoscut, insa, adanci framantari politice si grave
dificultati economice. De aceea, prinsa intre aceste doua extreme, istoria
tarii nu poate fi decat una foarte tumultuasa. Si chiar asa ni se
infatiseaza ea, privita prin prisma monumentelor, dar si prin cea a
sufletului unui popor care a stiut sa razbata prin vicisitudinile unui lung
sir de secole sub puteri straine.
Ajungand pe taramul Eladei (numele
grecesc al tarii este Ellas), gasim o tara strabatuta de lanturi muntoase,
si marginita la rasarit de Marea Egee si la apus de Marea Ionica. Mari atat
de cantate de artistii Greciei antice.
Climatul mediteranian prin ecelenta permite turismul in tot timpul anului,
ceea ce nu inseamna totusi ca anotimputile nu ar avea, fiecare in parte,
farmecul lor particular.
Primavara se instaleaza inca din luna aprilie, declasand explozia vegetatiei.
 |
Lamaii si
portocalii infloresc, impodobind parcurile si gradinile. Maslinii, una
din principalele bogatii ale tarii, se pregatesc si ei pentru noua
recolta. |
 |
Creta a fost pustiita de forta exploziei vulcanului inundat de ape, explozie pe care savantii de azi o compara cu cea a vulcanului Perbuatan din insula indoneziana Krakatao (1883), sau cu cea a vulcanului Mont-Pelee din Martinica (1902), ambele resimtite pe intreg mapamondul. Multi istorici sustin, chiar, ca marea insula Creta ar fi fost parasita de locuitori sai ramasi in viata, care s-ar fi stabilit in locul numit astazi Palestina, devenind filistenii din Biblie si, prin urmare, stramosii actualilor palestinieni.
Taram ideal pentru faurirea basmelor, arhipelagul grec ar cere mai mult decat o viata de om pentru a fi cunoscut pe de-a-ntregul. Dar basmele lui nu tin doar de mitologie - iar cea a vechilor ahei, ca sa folosim denumirea pe care le-a dat-o Homer micenienilor este, cu siguranta, in buna parte rodul farmecului locului. Aici oricine poate trai, cu pretul unei vacante incomparabile, propriul basm de incantare, de imbogatire a sufletului cu noi frumuseti si cu minunate amintiri.
Grecia maritima incanta ochiul si face
sa "iasa fum" din aparatele de fotografiat si din camerele de luat vederi.
Dar Grecia continentala? Atena, unde ajunge mai intai turistul venit pe
calea aerului, te intampina cu strazile ei modernizate, si cu o circulatie
reglementata de-ti vine sa crezi ca te afli in Elvetia sau in Suedia.
Cu parcurile sale de portocali, cu muzeele sale, cu atenienii sai plini de
energie atunci cand e vorba sa "decroseze" o afacere, dar aprigi si la
omniprezentul joc de table pentru care sunt capabili sa tina cafeneaua
deschisa pana dimineata.
Cu "tavernele" sale, cu bucataria specifica, din care nu stii ce sa alegi
mai intai : musaka, kokoret, palamida, kalamaria si atatea feluri pe
care le cunoastem de aici, de la Montreal, dar al caror gust, la poalele
Acropolei este cu totul altul ...
Da, am ajuns la Acropole ! Credeati ca am uitat ? Cand veniti dinspre oras (dar Acropole este in oras, din orice parte ati veni, tot din "din oras" se cheama ca veniti - precum ursul alb la Polul Nord, care ori incotro ar lua-o, tot spre sud se duce), puteti ocoli prin dreptul anticului teatru Odeon (care contrar a ceea ce s-ar putea crede indeobste, nu este o denumire hollywoodiana) si al teatrului lui Dionyssos, faceti la dreapta si incepeti sa urcati treptele Propileelor - drumul in scari si in serpentine pe unde se intra in fosta fortareata a Acropolei. Ajunsi sus, la intrarea propriu-zisa, treceti pe langa templul Dianei si, dupa inca cativa pasi, ce vedeti? ...PARTENONUL ! O adevarata bijuterie a stilului doric, dedicata zeitei Athena Parthenos, care cuprinde, inscrisa in marmura, una din cele mai uimitoare descoperiri ale constructorilor antici, in rand cu "numarul de aur" al proportiilor : lungimea deosebita a treptelor ce inconjoara templul, ar face ca linia lor privita in perspectiva sa para curba, daca ea ar fi fost rectilinie. Dar... tocmai ca nu e ! Arhitectii antici au descoperit ca, pentru a da impresia de rectiliniaritate, este nevoie de o anumita curbura, pe care au si realizat-o, razand apoi, in barbi, de iluzia produsa celorlalti !
Din pacate, nu ne putem opri prea mult asupra Acropolei.
De aceea vom aminti, numai ca, la origine, Partenonul a fost impodobit cu
lucrari ale celui mai celebru sculptor antic, Phidias, care au rezistat
multa vreme atucurilor timpului. Nu si atacurilor oamenilor. La mijlocul
secolului al XVIII-lea, Partenonul mai era, practic, intact. Intr-o atat de
buna stare incat devinse "pulberaria" (depozit de praf de pusca) garnizoanei
turcesti de la Atena. Unul dintre ultimele razboaie dintre Serenissima
Republica a Venetiei si Imperiul Otoman a dus la un asediu, pe mare, al
Atenei. Si o ghiulea venetiana, "bina tintita", a lovit Partenonul in plin,
facand sa explodeze depozitul. Ceea ce vedem azi nu sunt decat ramasitele
rezultate din explozie, si tot este suficient sa ne minuneze.
Arta grecilor cauta sa puna in lumina frumosul din om. De unde si notiunea
de "tip de frumusete grec". Chioar si satyrii, un soi de precursori
mitologici ai diavolilor, sunt frumosi in hidosia lor, pentru ca intrunesc
si trasaturi omenesti.
