TRIBUNA NOASTRA
anul 1 • nr. 3, iunie 1998

Euro - concurentul dolarului american

Marcel Anghel

 

 Dupa cel de al doilea Razaboi mondial, Statele Unite si fosta Uniune Sovietica si-au impartit zonele de influienta politica si economica, creindu-se asa-zisul "sistem bipolar".
In zona de influienta americana, majoritatea schimburilor comerciale si a tranzactiilor financiare aveau la baza dolarul american, care, cu rare exceptii, era cea mai stabila moneda.
In sfera de influienta sovietica si in deosebi intre tarile membre CAER, tranzactiile comerciale si financiare se incheiau si se derulau in ruble, si mai tarziu, in asa-numitele "ruble transferabile", o moneda de cont fara existenta fizica.

Incet-incet, dolarul american a ajuns sa detina suprematia mondiala. Aceasta situatie s-a datorat atat soliditatii economiei americane, cat si unor factori subiectivi, cum ar fi :

• infiintarea Fondului Monetar International (FMI) pe teritoriul american si cu contributie majoritara americana, dupa conferinta monetara si financiara de la Bretton Woods, din 1944, care avea ca obiective principale dezvoltarea cooperarii economice si financiare internationale, mentinerea stabilitatii relatiilor valutare, acordarea de credite si asa mai departe;

• infiintarea, tot in Statele Unite, a Bancii Mondiale, care cuprinde Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), Agentia Internationala de Dezvoltare (AID) si Corporatia Internationala pentru Reglementarea Diferendelor privitoare la Investitii. Dintre acestea, cea mai activa a fost BIRD, care si-a inceput activitatea pe 25 iunie 1946, avand ca obiectiv principal acordarea de credite in valuta pe termen lung pentru realizarea unor investitii in tarile membre, insa, asa cum era de asteptat, in tari mai putin dezvoltate.

Desi majoritatea creditelor se acordau in dolari americani, au intervenit greutati in decontarile reciproce dintre tarile membre FMI. Acest lucru a generat aparitia, la 1 ianuarie 1970, a Drepturilor speciale de tragere (DST), care reprezinta tot o unitate monetara de cont, fiind definita inca de la inceput printr-o cantitate de aur fin, echivalenta cu continutul dolarului american (0,888671 gr.)
Dupa prabusirea etalonului-aur, incepand cu 1974, DST au fost definite pe baza unui "cos" de valute, la inceput in numar de 16, dar din 1981 au ramas numai cinci (dolarul american cu o pondere de 42%, marca vest-germana cu 19%, francul francez si lira engleza cu cate 12% si yenul japonez cu 15%.

Infiintarea Comunitatii Economice Europene (CEE), prin tratatul de la Roma, din 1957, a creat aceleasi probleme ca si cele din sanul FMI, de data aceasta cu privire la decontarile privind livrarile de marfuri sau prestarile de servicii intre membrii Pietei comune, formata din trei comunitati distincte: CEE, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice - EURATOM, si Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului - CECO.

Urmare acestei situatii, s-a pus in discutie infiintarea unei monede europene unice, pentru a usura decontarile, dar si pentru a concura dolarul american, cel putin pe piata europeana. Astfel, in 1979, ca o replica la DST a fost creata European Currency Unit (ECU). Aceasta era tot o moneda de cont, definita pe baza fluctuarii unui "cos" valutar ce cuprinde tarile membre ale CEE.