|
TRIBUNA
NOASTRA |
O paralela intre invatamantul romanesc si cel canadian
Odette-Ioana Tomescu
| La terminarea
cursurilor de metriza in stiinte politice la Universitatea de Montreal, am
incercat oarecum un sentiment de frustrare vazand foaia matricola cu note,
bune dar care ar fi putut fi si mai bune. De fapt, nu notele erau cele care
ma deranjau, ci faptul ca, la una din materii, unul din colegii mei
canadieni a avut o nota mult mai mare decat noi, "strainii". Atunci, una din
colegele mele mi-a spus: " - Ah! nu poate sa aiba o nota mai mare decat
noi, ti-aduci aminte cand ne-a marturisit ca nu stia ca araba e o limba si,
in plus, ti-a repetat de mai multe ori ca tu esti slava." Pentru ea, colegul nostru nu reprezenta decat un incult. Ne-am defulat, binenteles in barfele noastre de culise si, de fapt, incepand de atunci am realizat ca invatamantul european nu corespunde cu cel nord-american. Evident, i-am cerut explicatii profesorului respectiv, si astfel am aflat ca nota ii fusese acordata colegului nostru nu pentru cunostintele sale generale, ci pentru faptul ca a raspuns cu precizie la intrebarea pusa in cadrul temei sale de cercetare. Pentru a restrange problematica trebuie sa adaug ca
invatamantul cu care am fost noi obisnuiti in Romania nu seamana deloc cu ce
se intampla in universitatile canadiene. Diderentele conceptuale se pot observa si in ceea ce priveste calitatea procesului de invatamant in Romania. Asa cum am zis mai inainte, invatamantul romanesc este axat pe eruditie, si de aici si felul in care se desfasoara procesul de invatamant. Etalandu-se intre doar doua sesiuni de examene, sistemul universitar romanesc permite studentului mult mai multa relaxare pe parcursul anului de studii, eventual nu-l impiedica sa-si ia si un mic job partial in timpul liber. Solicitarea intelectuala propriu-zisa apare numai in sesiunea de examene.
In sistemul de invatamant nord-american, deci si cel canadian,
lucrurile nu stau de loc asa. Aici se munceste mult mai mult. Chiar daca,
totusi, descoperim adeseori o cultura generala mai redusa la colegii nostrii
canadieni. Si chiar la cei de la stiinte umane. Lucrarile, esalonate de-a
lungul intregului semestru si examenele fac ca studentul sa fie mereu sub
"presiune intelectuala". Deci, chiar daca nu ne-am facut niciodara de ras cu sistemul nostru de invatamant, trebuie sa admitem ca sistemul nord-american solicita mult mai mult decat cel romanesc, in plan intelectual. Aceasta, poate, si datorita faptului ca aici selectia se face pe parcurs, toata lumea intra, dar ispraveste numai cine poate, pe cand la noi, dupa examenul de admitere, uneori foarte solicitant, suntem oarecum siguri ca dupa 4-5 ani vom avea o diploma, chiar trasa de par. Perspectivele absolventilor de
facultate nu sunt prea roz nici in Romania, nici in Canada. Totul depinde,
de fapt, de tine. Eu nu cred ca anumite domenii de studiu ar favoriza
intrarea pe piata muncii, nu cred ca domeniul in care ai studiat iti poate
oferi o angajare daca nu faci nimic.
Nu tin neaparat sa critic invatamantul romanesc, ba
dimpotriva, l-am apreciat intotdeauna pentru ca iti ofera acea eruditie de
care uneori nu poti scapa, am apreciat intotdeauna studentii romani care nu
au avut si nu au nici pe departer conditiile de invatamant din Canada (sali
cu calculatoare, acces la orice documentatie, biblioteci etc.). Aceasta exaperienta am trait-o personal atunci cand am schimbat sistemul de invatamant romanesc cu cel canadian, o experienta frumoasa dar care mi-a cerut multe nopti in fata calculatorului si mai multe luni de eforturi de adaptare. |