Jean Chretien
Jean Chretien a avut, asa cum se spune, de impacat si capra si varza. In sensul ca, pe de o parte, reputatia Cubei, respectiv regimul castrist, in materie de drepturile omului nu este cu nimic mai breaza decat, sa spune, cea a Coreii de Nord. Singura diderenta notorie intre ele ar putea fi, doar aceea ca securistii lui Fidel te duc la puscarie in ritm de samba, pe cand cei coreeni pe marsuri proletcultiste. Si datorita acestei reputatii, Chretien trebuia, neaparat, sa pareze orice acuzatie sau insinuare precum ca vizita sa ar fi insemnat un sprijin pentru dictatura lui "Leader Maximo".
Pe de alta parte, Washington-ul nu poate privi cu indiferenta o prea evidenta atitudine pro-Castro a Canadei, cel mai important partener comercial al sau din cadrul Acordului nord-american pentru comert leber (NAFTA). Aceasta deoarece administratia SUA aplica fara crutare legea Helms-Burton, ce sanctioneaza societatile implicate in exploatarea proprietatilor americane din Cuba luate cu japca in 1959-1960 de guvernul marxist.
Jean Chretien trebuia sa joace pe o funie destul de subtire intinsa intre fermitatea Washingtonului si opinia, larg raspandita in Canada, ca legea Helms-Burton ar reprezenta (desi ea se aplica doar in Statele Unite) "un atentat la suveranitatea oricarei tari".
Jean Chretien a sosit la Havana si a fost calduros salutat de Fidel Castro, in nelipsita sa tinuta militaroida. Intampinat calduros, spuneam, dar cu un discurs castrist axat nu pe vizita propriu-zisa ci pe o acerba critica a Washingtonului. Adica genul de discurs la care premierul canadian ar fi dat orice sa nu fie martor.
In cuvantarea sa, Jean Chretien a cautat sa se limiteze la locuri comune si platitudini cu aspect destul de "lemnos" pe alocuri, de ganul : "Canada si Cuba intretin relatii diplomatice din 1945 si relatii comerciale inca din secolul XIX", amintind ca tara sa a preferat intotdeauna "dialogul in locul confruntarii, angajarea in locul izolarii, intr-o atmosfera de respect reciproc pentru independenta si suveranitatea celuilalt".
Castro a profitat, insa, ca si in alte dati, de ocazia oferita de oaspete pentru a transforma ceremonia de bun venit intr-un fel de miting anti-american, pronuntandu-se in termeni foarte duri la adresa administratiei si legislativului de la Washington: "Nici un stat nu are dreptul sa ucida prin infometare un alt popor sau sa-l lase sa moara din cauza bolilor. Acesta este genocid. Aceasta transforma o natiune intr-un ghetto si ii impune o noua versiune a Holocaust-ului; este ca si cum ar folosi arme biologice, chimice sau nucleare. Cei care fac asemenea lucruri ar trebui dusi in fata unui tribunal international si judecati precum criminalii de razboi".
Prin urmare, vizita lui Jean Chretien, care nu putea spera
mare lucru in privinta drepturilor omului, era o aventura "pe ghiata
subtire" - si asta nu numai pentru ca e vorba de Cuba, tara in care
majoritatea locuitorilor cunosc gheata doar din paharul cu daiquiri. Teoria
potrivit careia cooperarea si incurjarea relatiilor bilaterale ar ajuta "desghetul"
unui regim totalitar nu rezista in proba practica. Ea n-a functionat nici in
raport cu China, nici cand a fost vorba de Stalin sau Brejnev, nici cu
Ceausescu. Nu poate functiona nici pentru Cuba. Lucru pe care l-a confirmat
Fidel Castro, in persoana, atunci cand la cel de la cincilea congres al
partidului comunist din Cuba, a spus: "Va pot asigura ca nici un fel de
idee de privatizare a industriei noastre nu umbla prin capul liderilor si
cadrelor partidului nostru".
Dar se prea poate ca nici macar ideea de a propovadui drepturile omului
sa nu fie pentru Jean Chretien altceva decat un pretext pentru a acoperi
adevaratul scop al unei vizite pe care propaganda castrista va bate moneda
timp indelungat.
Confederation Life, o companie canadiana de
asigurari aflata acum in faza de lichidare, are mare nevoie de lichiditati
pentru a-si plati creditorii. Iar Confederation Life si-a vazut toate
activele confiscate in Cuba. Lucru petrecut, de asemenea, si cu alte patru
companii de asigurare din Canada. La actuala foame de parale a lui
Confederation Life, o compensare baneasca din partea Havanei, ar insemna un
adevarat balon de oxigen. O suma de vreo 12 milioane dolari ar fi salvat
situatia.
Cat despre celelalte patru societati de asigurare pe care le aminteam
mai sus, ele abia asteapta sa se produca un precedent.
Drepturile omului?
Hm!
Pana la urma, compensatia pentru Confederation Life
a ramas la 9 milioane ... iar din cei peste 300 de detinuti "de
constiinta", Jean Chretien a pus pe masa lui Fidel Castro o lista cu
patru nume, oferind respectivilor azil politic in Canada...
Buni si aia !
In final, "el Leader Maximo" nici nu s-a uitat la "lista lui Chretien". Iar Jean Chretien a facut descoperirea secolului, pe care a impartasit-o presei, la intoarcere : "Fidel Castro s-a dovedit a fi foarte comunist.
Noi ca fraierii, il credeam pocait ...
Ca sa vezi !
Fidel Castro
