O tara multietnica si multiculturala precum Canada da cetatenilor sai posibilitatea de a avea un sentiment de apartenenta la tara de adoptie inca de la prima generatie - daca participa si se implica in problematica realitatilor cu care se confrunta.
Istoric, primele insemnari despre imigratia romaneasca spre
Lumea Noua dateaza de la sfarsitul secolului XIX-lea. Politica de
deznationalizare impusa de Imperiul Austro-Ungar si promisiunile guvernului
canadian de improprietarire cu pamanturi au determinat imigrarea in Canada a
unui numar considerabil de romani din Transilvania si Bucovina.
Dupa cum reiese din lucrarea canadiana Les rameaux de la famille canadienne, publicata cu ocazia sarbatoririi centenarului Confederatiei canadiene, primii coloni romani ajung in vestul tarii intre anii 1884-1886. Se pare ca primii romani ajung in provincia Quebec (numita Canada franceza), la Montreal, incepand cu 1881.
In prima etapa, cei mi multi imigranti romani s-au stabilit in Saskatchewan. In anul 1902, in Regina a fost construita prima biserica ortodoxa romana. Tot in Saskatchewan s-a infiintat in anul 1922 “Clubul Cultural Mihai Eminescu”.
Un grup de bucovineni s-a stabilit in Alberta, la vreo 6
kilometri spre rasarit de orasul Willington, nu departe de raul Peaceriver, si,
in amintirea satului lor, au numit locul Boian. Astazi, in Boianul canadian sunt
peste 100 de familii de origine romana.
La Hamilton, Toronto, Windsor si Otawa s-au instalat multi romani bucovineni si ardeleni, fara sa se identifice ca fiind romani.
In jurul anului 1900, aproape o suta de romani s-au instalat la Montreal, la est de bulevardul St. Laurent si la vest de str. Iberville. In anul 1903, la Montreal (Point aux Trembles) a fost construita (din lemn) prima biserica ortodoxa romaneasca, sub hramul “Sfintei Treimi”. Biserica fiind situata prea departe de centrul comunitatii romanesti, s-a hotarat construirea unei noi biserici - la intersectia strazilor Chapleau si Rachel. Constructia din piatra si caramida a inceput in 1914 si a fost terminata in anul 1918. Biserica a fost numita “Sfanta Maria a Bunei Vestiri”. Alaturi de noua biserica, romanii au construit, pe strada Iberville, si Casa Romana.
Dupa Intregirea Romaniei in anul 1918, imigratia romana in
Canada cunoaste o perioada de declin, fara insa a se intrerupe. In 1911,
statisticile canadiene evidentiau un numar de 15.000 de imigranti romani, pe
cand la recensamantul federal din 1941, 25.000 de persoane s-au declarat ca
fiind de origine romana.
Incepand cu anul 1948, un alt val de romani se stabileste in Canada: cel al refugiatilor.
Noii sositi au gasit o comunitate de romani bine instalati, in majoritatea lor de origine rurala, ale caror activitati se petreceau doar in jurul bisericilor. Noul val de imigranti - care revendicau un statut de refugiati politici - nu avea, cu exceptia originii, aproape nimic in comun cu vechea imigratie. Printre imigrantii noului val existau destui oameni instruiti, care, firesc, aveau nevoie de o recunoastere oficiala si de o viata culturala romaneasca in Canada, capabila sa le confere, pe plan religios si laic, o identitate etnica si culturala. In felul acesta, in 1952 a aparut la Montreal “Asociatia Romanilor din Canada“ (ARC); in anul 1972, biserica “Buna Vestire “ si-a inaugurat un noul lacas, pentru ca in 1981 sa se doteze cu un Centru cultural. Tot la Montreal, centru activ al imigratiei romane, au aparut in 1974 biserica «Sf. Ioan Botezatorul» si «Federatia Asociatiilor Romanesti din Canada».
In anul 1956, la Hamilton a aparut “Asociatia Culturala Romana”, care a
publicat Cuvantul Romanesc. Pe langa bisericile
si organismele mentionate, de-a lungul timpului au mai aparut o serie de
formatiuni (a caror existenta a fost efemera).
Dupa anii 1990, emigratia economica din Romania in Canada a luat proportii fara precedent in istoria moderna a poporului roman. In fiecare an sosesc numai in Provincia Quebec, intre doua si trei mii de specialisti din diverse domenii. Alte cateva mii se stabilesc in celelalte provincii ale Canadei, in special in Ontario.
Implicarea sociala din ultimele doua decenii m-a facut sa inteleg ca, in contextul federatiei canadiene, unde fiecare provincie este un stat in stat, functionand in parte dupa legi proprii, distantele enorme dintre marile centre urbane fac ca majoritatea organismelor etnice pancanadiene sa nu fie, in mare parte, viabile. Este si cazul organismelor romanesti, care, lipsite de mijloace materiale, de comunicare si de coeziune in randul emigratiei noastre, la care se adauga si politica incoerenta a Romaniei cu emigratia, din organisme pretins canadiene devin, in cel mai bun caz, organisme locale. Tinand cont de acesti factori, consider ca, la ora actuala, cei care doresc sa-si aduca o contributie pe plan social in emigratia romaneasca din Canada, pot contribui la infiintarea unui organism a carui denumire sa se identifice in mod realist cu zona in care isi desfasoara activitatea. In acest context, am pus, in anul 1998, bazele Fundatiei Romane din Montreal (Fondation Roumaine de Montréal), organizatie non-guvernamentala, fara scop lucrativ, ce isi propune sa desfasoare in principal activitati caritabile.
Principalele obiective ale Fundatiei sunt :
- de a contribui (alaturi de alte organizatii existente) la integrarea noilor sositi (de origine romana) in societatea locala, prin acordarea unor facilitati de catre persoane calificate (sfaturi in imigratie, orientare socio-profesionala, locuri de munca, referinte catre cursuri de limba franceza sau engleza, informatii utile, traduceri si legalizari de documente etc.), inlesniri in vederea obtinerii unei locuinte pentru romanii care au obtinut viza canadiana;
- de a promova cultura si realizarile romanesti in contextul multiculturalismului din Montreal;
- de a contribui la ajutorarea copiilor defavorizati din diferite institutii de binefacere din Romania.
Ziarul Tribuna Noastra, pe care l-am fondat in 1998, este editat la ora actula de catre Fundatie, promovand actiunile acesteia.
Fundatia Romana din Montreal mai inglobeaza « Scoala
de limba si cultura romana –
Mihai Eminescu » si « Fundatia pentru ajutorarea
copiilor defavorizati din Romania ».
Fundatia isi desfasoara activitatea cu
sprijinul membrilor benevoli si datorita sustinerii materiale a unor activitati
ale sale de catre organismele locale.
Basile Gliga, presedinte
